din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor si a cerintelor generale ale legislatiei alimentare, de instituire a Autoritatii Europene pentru Siguranta Alimentara si de stabilire a procedurilor in domeniul sigurantei produselor alimentare

PARLAMENTUL EUROPEAN SI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
avand in vedere Tratatul de instituire a Comunitatii Europene, in special articolele 37, 95, 133 si articolul 152 alineatul (4) litera (b),
avand in vedere propunerea Comisiei [1],
avand in vedere avizul Comitetului Economic si Social [2],
avand in vedere avizul Comitetului Regiunilor [3],
hotarand in conformitate cu procedura prevazuta la articolul 251 din tratat [4],
intrucat:
(1) Libera circulatie a produselor alimentare sigure si sanatoase reprezinta un aspect esential al pietei interne si contribuie substantial la sanatatea si bunastarea cetatenilor, precum si la interesele lor sociale si economice.
(2) Pentru realizarea politicilor Comunitatii ar trebui asigurat un nivel ridicat de protectie a vietii si sanatatii umane.
(3) Libera circulatie a produselor alimentare si hranei pentru animale in Comunitate poate fi realizata numai in cazul in care cerintele privind siguranta produselor alimentare si a hranei pentru animale nu difera semnificativ de la un stat membru la altul.
(4) Exista diferente importante intre legislatiile alimentare ale statelor membre in ceea ce priveste conceptele, principiile si procedurile. Atunci cand statele membre adopta masuri cu privire la produsele alimentare, aceste diferente pot impiedica libera circulatie a produselor alimentare, pot crea conditii de concurenta inegale si, in consecinta, pot afecta in mod direct functionarea pietei interne.
(5) Prin urmare, este necesara apropierea acestor concepte, principii si proceduri, in asa fel incat sa se formeze o baza comuna pentru masurile privind produsele alimentare si hrana pentru animale, adoptate in statele membre si la nivel comunitar. Cu toate acestea, este necesar sa se asigure o perioada de timp suficienta pentru adaptarea oricaror dispozitii contradictorii din legislatia existenta, atat la nivel national, cat si la nivel comunitar si sa se prevada ca, pana la adaptare, sa se aplice legislatia in materie, in temeiul principiilor stabilite de prezentul regulament.
(6) Apa este ingerata direct sau indirect, la fel ca orice produs alimentar, contribuind astfel la expunerea generala a unui consumator la substantele ingerate, inclusiv factori de contaminare chimici si microbiologici. Cu toate acestea, intrucat calitatea apei destinate consumului uman este deja controlata prin Directivele 80/778/CEE [5] si 98/83/CE [6] ale Consiliului, este suficient sa se considere apa in baza punctului de conformitate mentionat la articolul 6 din Directiva 98/83/CE.
(7) In contextul legislatiei alimentare, ar trebui sa se includa cerinte pentru hrana pentru animale, inclusiv producerea si utilizarea acesteia, in cazul in care este destinata animalelor de la care se obtin produse alimentare. Aceasta nu trebuie sa aduca atingere cerintelor similare care au fost aplicate pana in prezent si care vor fi aplicate in viitor in legislatia alimentara aplicabila tuturor animalelor, inclusiv animalelor de companie.
(8) Comunitatea a ales un nivel ridicat de protectie a sanatatii, adecvat dezvoltarii legislatiei alimentare, pe care il aplica in mod nediscriminatoriu, indiferent daca produsele alimentare sau hrana pentru animale sunt comercializate pe piata interna sau pe cea internationala.
(9) Este necesar sa se ia masuri in asa fel incat consumatorii, alte persoane interesate si parteneri comerciali sa aiba incredere in procesul decizional care sta la baza legislatiei alimentare, in baza sa stiintifica, precum si in structura si independenta institutiilor care protejeaza sanatatea si alte interese.
(10) Experienta a aratat ca este necesar sa se adopte masuri de natura sa garanteze ca produsele alimentare care nu prezinta siguranta nu vor fi introduse pe piata si pentru a asigura existenta sistemelor de identificare si reactie la problemele de siguranta ale produselor alimentare, astfel incat sa se asigure functionarea adecvata a pietei interne si protejarea sanatatii umane. Trebuie abordate si problemele similare legate de siguranta hranei pentru animale.
(11) Pentru o abordare suficient de cuprinzatoare si integrata a sigurantei produselor alimentare, ar trebui sa existe o definitie larga a legislatiei alimentare, cuprinzand o gama larga de prevederi cu efect direct sau indirect asupra sigurantei produselor alimentare si a hranei pentru animale, incluzand prevederi referitoare la materialele si articolele care vin in contact cu produsele alimentare, hrana pentru animale si alte inputuri agricole la nivelul productiei primare.
(12) Pentru a garanta siguranta produselor alimentare este necesar sa se ia in considerare toate aspectele lantului de productie a produselor alimentare ca un proces continuu, pornind de la si incluzand productia primara si producerea hranei pentru animale si terminand cu si incluzand vanzarea sau furnizarea de produsele alimentare catre consumatori, deoarece fiecare element poate avea un impact potential asupra sigurantei produselor alimentare.
(13) Experienta a aratat ca, din acest motiv, este necesar sa se tina seama de productia, fabricarea, transportul si distributia hranei pentru animalele de la care se obtin produse alimentare, inclusiv productia de animale care pot fi folosite ca hrana la fermele piscicole, deoarece contaminarea inadvertenta sau deliberata a hranei pentru animale, contrafacerea, practicile frauduloase sau alte practici rele legate de produse alimentare pot avea un impact direct sau indirect asupra sigurantei produselor alimentare.
(14) Din acelasi motiv, este necesar sa se ia in considerare alte practici si inputuri agricole la nivelul productiei primare si efectul lor potential asupra sigurantei generale ale produselor alimentare.
(15) Conectarea intr-o retea a laboratoarelor de excelenta, la nivel regional si/sau international, in scopul asigurarii unei monitorizari continue a sigurantei produselor alimentare, ar putea juca un rol important in prevenirea riscurilor potentiale in privinta sanatatii cetatenilor.
(16) Masurile adoptate de statele membre si de Comunitate in materia produselor alimentare si al hranei pentru animale ar trebui sa se bazeze, in general, pe o analiza a riscurilor, cu exceptia cazurilor in care aceasta nu este adecvata circumstantelor sau naturii respectivelor masuri. Recurgerea la o analiza a riscurilor inainte de adoptarea unor astfel de masuri ar trebui sa faciliteze evitarea barierelor nejustificate care stau in calea circulatiei libere a produselor alimentare.
(17) In cazurile in care legislatia alimentara are drept scop reducerea, eliminarea si evitarea unui risc asupra sanatatii, cele trei componente ale analizei riscului – evaluarea riscului, gestiunea riscului si comunicarea riscului – asigura o metodologie sistematica pentru determinarea unor masuri eficiente, proportionale si precis orientate sau a altor actiuni de protectie a sanatatii.
(18) Pentru a exista incredere in baza stiintifica a legislatiei alimentare, evaluarile riscurilor trebuie realizate in mod independent, obiectiv si transparent, pe baza informatiilor si datelor stiintifice disponibile.
(19) Se recunoaste ca evaluarea stiintifica a riscurilor, luata separat, nu poate, in unele cazuri, sa furnizeze toate informatiile pe care trebuie sa se bazeze o decizie de gestiunea a riscului si ca ar trebui luati in considerare si alti factori relevanti pentru subiectul respectiv, inclusiv factori care se refera la societate, economie, traditii, etica si mediu, precum si fezabilitatea controalelor.
(20) Principiul precautiei a fost invocat pentru a se asigura protectia sanatatii in Comunitate, creandu-se astfel bariere in calea liberei circulatii a produselor alimentare sau hranei pentru animale. De aceea, este necesar sa se adopte o baza uniforma in intreaga Comunitate pentru utilizarea acestui principiu.
(21) In imprejurarile specifice in care exista un risc la adresa vietii sau a sanatatii, dar persista nesiguranta stiintifica, principiul precautiei asigura un mecanism pentru determinarea masurilor de gestiune a riscului sau a altor actiuni pentru a se asigura nivelul ridicat de protectie a sanatatii stabilit in Comunitate.
(22) Siguranta produselor alimentare si protectia intereselor consumatorilor reprezinta preocupari din ce in ce mai actuale pentru populatie, organizatii neguvernamentale, asociatii profesionale, parteneri comerciali internationali si organizatii comerciale. Este necesar sa se ia masuri pentru ca increderea consumatorilor si cea a partenerilor comerciali sa fie asigurata printr-o dezvoltare deschisa si transparenta a legislatiei alimentare si prin masurile luate de autoritatile publice pentru informarea populatiei in cazurile in care exista motive rezonabile sa se suspecteze ca un produs alimentar prezinta un risc pentru sanatate.
(23) Siguranta si increderea consumatorilor din Comunitate si din terte tari sunt deosebit de importante. Comunitatea realizeaza tranzactii comerciale majore la nivel global cu produse alimentare si hrana pentru animale si, in acest context, a incheiat acorduri comerciale internationale, contribuie la dezvoltarea standardelor internationale care stau la baza legislatiei alimentare si sprijina principiile comertului liber cu hrana sigura pentru animale si produse alimentare sigure si sanatoase in mod nediscriminatoriu, urmand practici comerciale corecte si etice.
(24) Este necesar sa se ia masuri pentru ca produsele alimentare si hrana pentru animale care sunt exportate sau reexportate din Comunitate sa respecte legislatia comunitara sau cerintele stabilite de tara importatoare. In alte imprejurari, produsele alimentare si hrana pentru animale pot fi exportate sau reexportate in cazul in care tara importatoare este de acord in mod expres. Cu toate acestea, este necesar sa se asigure ca, chiar in cazul in care exista acordul tarii importatoare, produsele alimentare care pot periclita sanatatea sau hrana pentru animale care nu prezinta siguranta nu sunt exportate sau reexportate.
(25) Este necesar sa se stabileasca principiile generale conform carora pot fi comercializate produsele alimentare si hrana pentru animale, precum si obiectivele si principiile privind contributia Comunitatii la realizarea standardelor internationale si a acordurilor comerciale.
(26) Unele state membre au adoptat legislatie orizontala privind siguranta produselor alimentare, impunand, in special, obligatia generala ca operatorii economici sa comercializeze exclusiv produsele alimentare care nu prezinta riscuri. Cu toate acestea, aceste state membre aplica criterii de baza diferite pentru a stabili daca un produs alimentar este sigur. Date fiind aceste abordari diferite si in absenta legislatiei orizontale in alte state membre, pot aparea bariere in calea comertului cu produse alimentare. Astfel de bariere pot aparea si in calea comertului cu hrana pentru animale.
(27) In consecinta, este necesar sa se stabileasca cerinte generale pentru ca numai produsele alimentare si hrana sigura pentru animale sa poata fi comercializate, astfel incat piata interna a acestor produse sa functioneze eficient.
(28) Experienta a demonstrat ca functionarea pietei interne de produse alimentare si hrana pentru animale poate fi pusa in pericol in cazul in care este imposibil sa se asigure trasabilitatea produselor alimentare si a hranei pentru animale. De aceea, este necesar sa se stabileasca un sistem cuprinzator de trasabilitate in afacerile cu produse alimentare si hrana pentru animale, astfel incat sa se poata face retrageri orientate cu precizie si cu un scop bine determinat sau sa se ofere informatii consumatorilor sau oficialilor responsabili cu controlul, evitandu-se astfel perturbari majore in eventualitatea aparitiei unor probleme in domeniul sigurantei produselor alimentare.
(29) Este necesar sa se ia masuri pentru ca o societate avand activitati in domeniul produselor alimentare sau hranei pentru animale, inclusiv un importator, sa poata identifica cel putin societatea care a furnizat produsele alimentare, hrana pentru animale, animalele sau substantele ce pot fi incorporate intr-un produs alimentar sau in hrana pentru animale, pentru a se asigura ca, in cadrul unei investigatii, trasabilitatea acestora se poate face in orice etapa.
(30) Operatorii din sectorul alimentar sunt cel mai bine plasati pentru a concepe un sistem sigur de furnizare a produselor alimentare si pentru a se asigura ca produsele alimentare furnizate de ei sunt sigure; astfel, ei ar trebui sa aiba responsabilitatea legala principala pentru siguranta produselor alimentare. Desi acest principiu exista in unele state membre si in unele componente ale legislatiei alimentare, in alte componente el fie nu este explicit fie responsabilitatea este asumata de autoritatile competente ale statului membru prin activitatile de control pe care le efectueaza. Aceste neconcordante pot crea bariere in calea comertului si pot distorsiona concurenta dintre operatorii economici implicati in activitati in domeniul produselor alimentare din diferite state membre.
(31) Cerinte similare ar trebui sa se aplice si hranei pentru animale si operatorilor cu activitate in domeniul hranei pentru animale.
(32) Baza stiintifica si tehnica a legislatiei comunitare legata de siguranta produselor alimentare si a hranei pentru animale ar trebui sa contribuie la realizarea unui nivel ridicat de protectie a sanatatii in cadrul Comunitatii. Comunitatea ar trebui sa aiba acces la un sprijin stiintific si tehnic de o inalta calitate, independent si eficient.
(33) Problemele stiintifice si tehnice legate de siguranta produselor alimentare si a hranei pentru animale devin din ce in ce mai importante si mai complexe. Instituirea unei Autoritati Europene pentru Siguranta Alimentara, denumita in continuare "Autoritatea", ar trebui sa consolideze sistemul actual de sprijin stiintific si tehnic, care nu mai poate sa raspunda solicitarilor din ce in ce mai intense.
(34) In temeiul principiilor generale privind legislatia alimentara, Autoritatea ar trebui sa-si asume rolul unui punct de referinta stiintific si independent in cadrul evaluarii riscurilor si astfel ar putea sa sprijine functionarea fara perturbari ale pietei interne. Este posibil sa i se ceara Autoritatii avize privind problemele stiintifice litigioase, permitand astfel institutiilor comunitare si statelor membre sa ia decizii in cunostinta de cauza privind gestiunea riscului, necesare pentru a garanta siguranta produselor alimentare si hranei pentru animale si ajutand, in acelasi timp, la evitarea fragmentarii pietei interne prin adoptarea unor obstacole nejustificate sau inutile in calea liberei circulatii a produselor alimentare si hranei pentru animale.
(35) Autoritatea ar trebui sa fie o sursa stiintifica independenta de recomandari, informatii si comunicari privind riscul, pentru a se imbunatati increderea consumatorilor; cu toate acestea, in vederea promovarii coerentei dintre functiile de evaluare a riscurilor, gestiunea riscului si comunicarea riscurilor, ar trebui intarita legatura dintre evaluatorii riscurilor si cei care gestioneaza riscurile.
(36) Autoritatea ar trebui sa furnizeze o perspectiva stiintifica independenta si cuprinzatoare referitoare la siguranta si la alte aspecte ale intregului lant de aprovizionare cu produse alimentare si hrana pentru animale, ceea ce implica responsabilitati largi pentru Autoritate. Acestea ar trebui sa includa probleme care au un impact direct sau indirect asupra sigurantei lanturilor de aprovizionare cu produse alimentare si hrana pentru animale, sanatatea si bunastarea animalelor si sanatatea plantelor. Cu toate acestea, este necesar sa se ia masuri pentru ca Autoritatea sa se concentreze asupra sigurantei produselor alimentare, astfel incat misiunea sa in legatura cu problemele privind sanatatea animalelor, bunastarea animalelor si sanatatea plantelor care nu sunt legate de siguranta lantului de aprovizionare cu produse alimentare sa fie limitata la furnizarea de consultanta stiintifica. Competentele Autoritatii ar trebui sa includa, de asemenea, consultanta stiintifica si sprijin stiintific si tehnic in domeniul nutritiei umane, legate de legislatia comunitara si asistenta acordata Comisiei la solicitarea acesteia in privinta comunicatiilor legate de programele de sanatate comunitare.
(37) Deoarece unele produse autorizate in conformitate cu legislatia alimentara, cum ar fi pesticidele sau aditivii din hrana pentru animale, pot implica riscuri pentru mediu sau pentru sanatatea lucratorilor, Autoritatea ar trebui sa evalueze si unele aspecte legate de protectia mediului si a lucratorilor, in conformitate cu legislatia relevanta.
(38) Pentru a se evita paralelismul in domeniul evaluarilor stiintifice in privinta organismelor modificate genetic (OMG), Autoritatea ar trebui sa furnizeze, de asemenea, consultanta stiintifica privind alte produse in afara celor alimentare si a hranei pentru animale legate de OMG, asa cum sunt definite de Directiva 2001/18/CE [7] si fara a aduce atingere procedurilor stabilite de aceasta.
(39) Autoritatea ar trebui sa contribuie, prin asigurarea sprijinului in probleme stiintifice, la promovarea rolului pe care il au Comunitatea si statele membre in dezvoltarea si stabilirea standardelor si acordurilor internationale in privinta sigurantei produselor alimentare.
(40) Increderea fata de Autoritate a institutiilor comunitare, a populatiei si a partilor interesate este esentiala. Din acest motiv, este vital sa se asigure independenta sa, o inalta calitate stiintifica, transparenta si eficienta. Cooperarea cu statele membre este si ea indispensabila.
(41) In acest scop, Consiliul de administratie ar trebui numit astfel incat sa se asigure cel mai ridicat standard de competenta, o larga experienta in domeniu, de exemplu in management si in administratia publica si cea mai larga distributie geografica in cadrul Uniunii. Aceasta ar trebui facilitata de o rotatie a diferitelor tari de origine a membrilor Consiliului de administratie, nerezervandu-se nici un post pentru reprezentantii unui anumit stat membru.
(42) Autoritatea trebuie sa aiba mijloacele de indeplinire a tuturor atributiilor care ii revin pentru indeplinirea competentelor.
(43) Consiliul de administratie trebuie sa aiba atributiile necesare pentru a stabili bugetul, a controla executarea acestuia, a redacta norme interne, a adopta reglementari financiare, a numi membri ai comitetului stiintific si ai grupurilor stiintifice si pentru a numi directorul executiv.
(44) Autoritatea trebuie sa coopereze indeaproape cu organismele competente din statele membre in vederea functionarii sale eficiente. Trebuie creat un forum consultativ care sa consilieze directorul executiv, sa constituie un mecanism de schimb de informatii si sa asigure o stransa cooperare in special in privinta sistemului de conectare intr-o retea. Cooperarea si schimbul adecvat de informatii ar trebui, de asemenea, sa reduca potentialele divergente din consultanta stiintifica.
(45) Autoritatea trebuie sa preia rolul comitetelor stiintifice de pe langa Comisie in privinta furnizarii de consultanta stiintifica din domeniul sau de competenta. Este necesar sa se reorganizeze aceste comitete pentru a se asigura o mai mare consecventa stiintifica in legatura cu lantul de aprovizionare cu produse alimentare si pentru a le permite sa lucreze mai eficient. In consecinta, in cadrul Autoritatii trebuie instituite un comitet stiintific si grupuri stiintifice permanente pentru furnizarea acestei consultante.
(46) In vederea garantarii independentei, membrii comitetului stiintific si cei ai grupurilor ar trebui sa fie oameni de stiinta independenti, recrutati pe baza unei proceduri de solicitare deschisa.
(47) Rolul Autoritatii ca punct de referinta stiintific independent inseamna ca o anumita consultanta stiintifica poate fi ceruta nu numai de catre Comisie, ci si de catre Parlamentul European si statele membre. Pentru a se asigura capacitatea de coordonare si consecventa procesului de consultanta stiintifica, autoritatea trebuie sa poata refuza sau sa modifice o cerere, pe baza unor criterii prestabilite si furnizand justificari pentru aceasta. De asemenea, trebuie luate masuri pentru a se evita consultantele stiintifice divergenta, iar in cazul existentei unor consultante stiintifice divergente intre organismele stiintifice, trebuie sa existe proceduri de rezolvare a divergentelor sau de punere la dispozitia celor care gestioneaza riscurile a unei baze transparente de informatii stiintifice.
(48) De asemenea, Autoritatea trebuie sa poata comanda studii stiintifice necesare pentru realizarea indatoririlor sale, asigurandu-se, in acelasi timp, ca legaturile stabilite de ea cu Comisia si cu statele membre previn paralelismele in aceasta privinta. Aceasta trebuie sa se faca in mod deschis si transparent, iar Autoritatea trebuie sa ia in calcul expertiza si structurile comunitare existente.
(49) Lipsa unui sistem eficient de colectare si analiza la nivel comunitar a datelor referitoare la lantul aprovizionarii cu produse alimentare este recunoscuta ca o deficienta majora. In consecinta, trebuie instituit un sistem pentru colectarea si analiza datelor relevante in domeniile acoperite de Autoritate, sub forma unei retele coordonate de catre Autoritate. Este necesara revizuirea retelelor de colectare a datelor comunitare deja existente in domeniile de competenta ale Autoritatii.
(50) Identificarea imbunatatita a riscurilor care apar poate fi, pe termen lung, un instrument preventiv major aflat la dispozitia statelor membre si a Comunitatii in cursul exercitarii politicilor sale. De aceea, este necesar sa se atribuie Autoritatii o sarcina anticipativa de colectare a informatiilor, de exercitare a vigilentei si furnizare a evaluarilor si informatiilor privind riscurile care apar, in vederea prevenirii lor.
(51) Instituirea Autoritatii trebuie sa permita statelor membre sa devina mai adanc implicate in procedurile stiintifice. Prin urmare, ar trebui sa existe o stransa cooperare intre statele membre si Autoritate in acest scop. In special, Autoritatea ar trebui sa poata conferi anumite atributii organizatiilor din statele membre.
(52) Este necesar sa se ia masuri pentru a se realiza un echilibru intre necesitatea utilizarii organizatiilor nationale pentru indeplinirea atributiilor pentru Autoritate si necesitatea, in scopul consecventei generale, ca atributiile respective sa fie indeplinite in conformitate cu criteriile stabilite pentru astfel de atributii. Procedurile existente pentru repartizarea atributiilor cu caracter stiintific statelor membre, in special in privinta evaluarii dosarelor prezentate de industrie pentru autorizarea anumitor substante, produse sau proceduri, ar trebui reexaminate dupa un an pentru a se tine seama de instituirea Autoritatii si de noile facilitati oferite de aceasta, procedurile de evaluare ramanand cel putin la fel de severe ca inainte.
(53) Comisia ramane pe deplin responsabila de comunicarea masurilor de gestiune a riscurilor. In consecinta, trebuie schimbate informatii adecvate intre Autoritate si Comisie. De asemenea, este necesara o cooperare stransa intre Autoritate, Comisie si statele membre pentru a se asigura coerenta procesului global de comunicare.
(54) Independenta Autoritatii si rolul sau in informarea publicului inseamna ca ea ar trebui sa poata comunica autonom in domeniile sale de competenta, scopul sau fiind acela de a furniza informatii obiective, demne de incredere si care pot fi intelese cu usurinta.
(55) Cooperarea adecvata cu statele membre si cu alte parti interesate este necesara in domeniul specific al campaniilor de informare a populatiei pentru a se lua in considerare orice parametri regionali si orice corelare cu politica in domeniul sanatatii.
(56) Pe langa principiile sale de functionare bazate pe independenta si transparenta, Autoritatea ar trebui sa fie o organizatie deschisa contactelor cu consumatorii si alte grupuri interesate.
(57) Autoritatea trebuie sa fie finantata din bugetul general al Uniunii Europene. Cu toate acestea, avand in vedere experienta acumulata, in special in privinta prelucrarii dosarelor de autorizare prezentate de industrie, ar trebui examinata posibilitatea taxelor intr-o perioada de trei ani de la intrarea in vigoare a prezentului regulament. Procedura bugetara a Comunitatii ramane aplicabila in ceea ce priveste subventiile de la bugetul general al Uniunii Europene. De asemenea, auditarea situatiei contabile trebuie efectuata de Curtea de Conturi.
(58) Este necesar sa se permita participarea tarilor europene care nu sunt membre ale Uniunii Europene si care au incheiat acorduri ce le obliga sa transpuna si sa aplice legislatia comunitara in domeniul care intra sub incidenta prezentului regulament.
(59) In cadrul Directivei 92/59/CEE a Consiliului din 29 iunie 1992 privind siguranta generala a produselor [8] exista deja un sistem rapid de alerta. Domeniul de aplicare a sistemului existent include produsele alimentare si industriale, dar nu si hrana pentru animale. Crizele recente din domeniul produselor alimentare au demonstrat necesitatea instuirii unui sistem rapid de alerta imbunatatit si extins, cuprinzand atat produsele alimentare, cat si hrana pentru animale. Acest sistem revizuit ar trebui coordonat de Comisie si ar trebui sa includa ca membri ai retelei sale statele membre, Comisia si Autoritatea. Sistemul nu ar trebui sa cuprinda masurile Comisiei pentru schimbul timpuriu de informatii in eventualitatea unei urgente radiologice, asa cum este definita aceasta de Decizia 87/600/Euratom [9] a Consiliului.
(60) Recentele incidente in privinta sigurantei produselor alimentare au demonstrat necesitatea luarii unor masuri adecvate in situatii de urgenta pentru ca toate alimentele, indiferent de tipul si originea lor, precum si intreaga hrana pentru animale sa fie supuse unor masuri comune in eventualitatea unui risc major pentru sanatatea umana, sanatatea animalelor sau pentru mediu. O astfel de abordare cuprinzatoare a masurilor de urgenta privind siguranta produselor alimentare ar trebui sa permita intreprinderea unor actiuni eficiente si sa evite neconcordantele artificiale in privinta abordarii unui risc major legat de produse alimentare sau de hrana pentru animale.
(61) Recentele crize din domeniul alimentelor au demonstrat si avantajele de care poate beneficia Comisia avand proceduri adaptate in mod adecvat si mai rapide pentru gestionarea crizelor. Aceste proceduri organizatorice ar trebui sa faca posibila o coordonare mai buna a eforturilor si determinarea celor mai eficiente masuri pe baza celor mai bune informatii stiintifice. De aceea, procedurile revizuite ar trebui sa ia in considerare responsabilitatile Autoritatii si sa prevada asistenta sa tehnica si stiintifica sub forma consultantei in cazul unei crize alimentare.
(62) Pentru asigurarea unei abordari mai eficiente si cuprinzatoare a lantului trofic, trebuie instit uit un Comitet pentru lantul alimentar si sanatatea animalelor care sa inlocuiasca Comitetul permanent veterinar, Comitetul permanent pentru produse alimentare si Comitetul permanent pentru hrana pentru animale. In consecinta, Deciziile 68/361/CEE [10], 69/414/CEE [11] si 70/372/CEE [12] ale Consiliului ar trebui abrogate. Din acelasi motiv, Comitetul pentru lantul alimentar si sanatatea animalelor ar trebui sa inlocuiasca si Comitetul permanent fitosanitar in legatura cu competenta sa (pentru Directivele 76/895/CEE [13], 86/362/CEE [14], 86/363/CEE [15], 90/642/CEE [16] si 91/414/CEE [17] in domeniul produselor de protectie a plantelor si stabilirii unor niveluri maxime a reziduurilor.
(63) Masurile necesare pentru aplicarea prezentului regulament trebuie adoptate in conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor de exercitare a competentelor de executare conferite Comisiei [18].
(64) Este necesar ca operatorii sa aiba suficient timp sa se adapteze la unele dintre cerintele stabilite de prezentul regulament si ca Autoritatea Europeana pentru Siguranta Alimentara sa-si inceapa activitatea la 1 ianuarie 2002.
(65) Este important sa se evite confuzia intre misiunea Autoritatii si cea a Agentiei Europene pentru Medicamente (AEM), instituita prin Regulamentul (CEE) nr. 2309/93 [19] al Consiliului. In consecinta, este necesar sa se stabileasca faptul ca prezentul regulament nu aduce atingere competentei conferita AEEPM de catre legislatia comunitara, inclusiv atributiile conferite de Regulamentul (CEE) nr. 2377/90 al Consiliului din 26 iunie 1990 de instituire a unei proceduri comunitare pentru stabilirea limitelor maxime ale reziduurilor de medicamente de uz veterinar in produsele alimentare de origine animala [20].
(66) Este necesar si adecvat pentru realizarea obiectivelor de baza ale prezentului regulament sa se prevada armonizarea conceptelor, principiilor si procedurilor care constituie o baza comuna pentru legislatia alimentara in cadrul Comunitatii si sa se instituie o Autoritate Europeana pentru Siguranta Alimentara. In conformitate cu principiul proportionalitatii stabilit la articolul 5 din tratat, prezentul regulament nu depaseste ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor urmarite,

ADOPTA PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I
DOMENIUL DE APLICARE SI DEFINITII

Articolul 1
Obiectiv si domeniu de aplicare
(1) Prezentul regulament reprezinta baza pentru asigurarea unui nivel ridicat de protectie a sanatatii umane si a intereselor consumatorilor in legatura cu produsele alimentare, luand in considerare, in special, diversitatea aprovizionarii cu produse alimentare, inclusiv produse traditionale, asigurand, in acelasi timp, functionarea eficienta a pietei interne. El stabileste principii si responsabilitati comune, mijloacele de asigurare a unei baze stiintifice solide, masuri si proceduri organizatorice eficiente care sa stea la baza luarii deciziilor in problemele de siguranta a produselor alimentare si hranei pentru animale.
(2) In scopurile mentionate la alineatul (1), prezentul regulament stabileste principiile generale care reglementeaza produsele alimentare si hrana pentru animale in general si siguranta acestora in special, la nivel comunitar si national.
Prezentul regulament instituie Autoritatea Europeana pentru Siguranta Alimentara.
Prezentul regulament stabileste procedurile pentru problemele care au un impact direct sau indirect asupra sigurantei produselor alimentare si hranei pentru animale.
(3) Prezentul regulament se aplica tuturor etapelor de productie, prelucrare si distributie a produselor alimentare si hranei pentru animale. El nu se aplica productiei primare pentru utilizarea privata casnica sau prepararii, manipularii sau depozitarii casnice a produselor alimentare pentru consumul casnic privat.
Articolul 2
Definitia "produselor alimentare"
In sensul prezentului regulament, "produs alimentar" (sau "aliment") inseamna orice substanta sau produs, indiferent daca este prelucrat, partial prelucrat sau neprelucrat, destinat sau prevazut in mod rezonabil a fi ingerat de oameni.
"Produsele alimentare" includ bauturile, guma de mestecat si orice substanta, inclusiv apa, incorporata in mod intentionat in produse alimentare in timpul producerii, prepararii sau tratarii lor. Ele includ apa dupa punctul de conformitate, asa cum este definit la articolul 6 din Directiva 98/83/CE si fara a aduce atingere cerintelor Directivelor 80/778/CEE si 98/83/CE.
"Produsele alimentare" nu includ:
(a) hrana pentru animale;
(b) animalele vii, in afara cazurilor in care ele sunt pregatite pentru introducerea pe piata pentru consumul uman;
(c) plantele inainte de a fi recoltate;
(d) medicamentele in sensul specificat de Directivele 65/65/CEE [21] si 92/73/CEE [22] ale Consiliului;
(e) cosmeticele in sensul Directivei 76/768/CEE [23] a Consiliului;
(f) tutunul si produsele din tutun in sensul Directivei 89/622/CEE [24] a Consiliului;
(g) substantele stupefiante sau psihotrope in sensul Conventiei Unice asupra substantelor stupefiante din 1961 si al Conventiei Organizatiei Natiunilor Unite privind Substantele Psihotrope din 1971;
(h) reziduurile si substantele contaminante.
Articolul 3
Alte definitii
In sensul prezentului regulament:
1. "legislatie alimentara" inseamna actele cu putere de lege si actele administrative referitoare la produse alimentare, in general, si la siguranta produselor alimentare in special, la nivel comunitar sau national; ea acopera orice etapa de productie, prelucrare si distributie a produselor alimentare si a hranei pentru animale produsa sau folosita pentru hrana pentru animale de la care se obtin produse alimentare;
2. "intreprindere cu profil alimentar" inseamna orice intreprindere, indiferent daca are sau nu drept scop obtinerea de profit si indiferent daca este publica sau privata, care desfasoara oricare dintre activitatile legate de orice etapa de productie, prelucrare si distributie a produselor alimentare;
3. "operator in sectorul alimentar" inseamna persoanele fizice sau juridice care raspund de indeplinirea cerintelor legislatiei alimentare in cadrul intreprinderii cu profil alimentar aflata sub controlul lor;
4. "hrana pentru animale" (sau "produse pentru hrana pentru animale") inseamna orice substanta sau produs, inclusiv aditivii, indiferent daca sunt prelucrate, partial prelucrate sau neprelucrate, destinate utilizarii ca hranire pe cale orala a animalelor;
5. "intreprindere ce opereaza in sectorul nutritiei animalelor" inseamna orice intreprindere, indiferent daca are sau nu drept scop obtinerea de profit si indiferent daca este publica sau privata, desfasurand oricare dintre operatiile de productie, fabricare, prelucrare, depozitare, transport sau distributie a hranei pentru animale, incluzand orice producator care produce, prelucreaza sau depoziteaza hrana pentru animale in propria sa unitate;
6. "operator cu activitate in domeniul hranei pentru animale" inseamna persoanele fizice sau juridice responsabile pentru asigurarea respectarii cerintelor legislatiei alimentare in intreprinderea ce opereaza in sectorul nutritiei animalelor aflata sub controlul sau;
7. "comert cu amanuntul" inseamna manipularea si/sau prelucrarea produselor alimentare si depozitarea lor in punctele de vanzare sau livrare catre consumatorul final si include terminalele de distributie, operatiunile de catering, cantine de fabrica, catering institutional, restaurante si alte operatiuni similare in domeniul serviciilor alimentare, magazine, centre de distributie tip supermarket si puncte de vanzare en gros;
8. "introducerea pe piata" inseamna detinerea produselor alimentare sau a hranei pentru animale in scopul vanzarii, inclusiv oferirea pentru vanzare sau orice alta forma de transfer, indiferent daca este gratuita sau nu, si insasi vanzarea, distributia si alte forme de transfer;
9. "risc" inseamna o functie a probabilitatii unui efect negativ asupra sanatatii si gravitatea acelui efect, determinat de un pericol;
10. "analiza riscului" inseamna un proces constand din trei componente interconectate: evaluarea riscului, gestiunea riscului si comunicarea riscului;
11. "evaluarea riscului" inseamna un proces cu baze stiintifice, constand din patru etape: identificarea pericolului, caracterizarea pericolului, evaluarea expunerii si caracterizarea riscului;
12. "gestiunea riscului" inseamna procesul, diferit de evaluarea riscului, de apreciere a politicilor alternative prin consultarea partilor interesate, luand in considerare evaluarea riscului si alti factori legitimi si, daca este necesar, selectand optiunile de prevenire si control adecvate;
13. "comunicarea riscului" inseamna schimbul interactiv de informatii si opinii, pe intreaga durata a procesului de analiza a riscului, cu privire la pericole si riscuri, factori legati de risc si perceperea riscului, intre evaluatorii riscurilor, cei care gestioneaza riscurile, intreprinderile ce opereaza in sectorul nutritiei animalelor si cele cu profil alimentar, comunitatea academica si alte parti interesate, inclusiv explicarea constatarilor evaluarilor de risc si baza deciziilor de gestiune a riscurilor;
14. "pericol" inseamna un agent biologic, chimic sau fizic aflat in produse alimentare sau hrana pentru animale sau o stare a acestora, avand potentialul de a cauza un efect negativ asupra sanatatii;
15. "trasabilitate" inseamna capacitatea de a depista si a urmari anumite produse alimentare, hrana pentru animale, un animal de la care se obtin produse alimentare sau o substanta destinata incorporarii sau care este de asteptat sa fie incorporata in anumite produse alimentare sau hrana pentru animale, pe parcursul tuturor etapelor de productie, prelucrare si distributie;
16. "etapele de productie, prelucrare si distributie" inseamna oricare etapa, inclusiv importul, incepand cu si incluzand productia primara a unui produs alimentar si terminand cu si incluzand depozitarea, transportul, vanzarea sau furnizarea sa catre consumatorul final si, atunci cand este cazul, importul, productia, fabricarea, depozitarea, transportul, distributia, vanzarea si furnizarea hranei pentru animale;
17. "productia primara" inseamna productia, cresterea sau cultivarea produselor primare, incluzand recoltarea, mulsul si productia de animale de crescatorie inainte de abatorizare. Ea include, de asemenea, vanatoarea si pescuitul, precum si colectarea produselor de la animale si plante salbatice;
18. "consumatorul final" inseamna ultimul consumator al unui produs alimentar care nu foloseste produsul ca parte a unei operatii sau activitati din domeniul de activitate al unei intreprinderi cu profil alimentar.

CAPITOLUL II
LEGISLATIA ALIMENTARA GENERALA
Articolul 4
Domeniul de aplicare
(1) Prezentul capitol se refera la toate etapele productiei, prelucrarii si distributiei produselor alimentare si, de asemenea, a hranei pentru animale produsa pentru sau oferita ca hrana animalelor de la care se obtin produse alimentare.
(2) Principiile stabilite la articolele 5 – 10 formeaza un cadru general de natura orizontala ce trebuie urmat atunci cand se iau masuri.
(3) Principiile si procedurile existente ale legislatiei alimentare se adapteaza cat mai curand posibil si pana la 1 ianuarie 2007 in vederea conformarii cu dispozitiile articolelor 5 – 10.
(4) Pana la aceasta data si prin derogare de la dispozitiile alineatului (2), se aplica legislatia existenta, luand in considerare principiile stabilite la articolele 5 – 10.

SECTIUNEA 1
PRINCIPIILE GENERALE ALE LEGISLATIEI ALIMENTARE
Articolul 5
Obiective generale
(1) Legislatia alimentara urmareste unul sau mai multe obiective generale privind un nivel ridicat de protectie a vietii si sanatatii umane si protectia intereselor consumatorilor, incluzand practici corecte in comertul alimentar, luand in considerare, atunci cand este cazul, protectia sanatatii si bunastarii animalelor, sanatatea plantelor si mediul inconjurator.
(2) Legislatia alimentara are drept scop realizarea liberei circulatii in Comunitate a produselor alimentare si hranei pentru animale, fabricate sau comercializate in conformitate cu principiile si cerintele generale din prezentul capitol.
(3) Atunci cand exista standarde internationale sau finalizarea lor este iminenta, ele se iau in considerare in dezvoltarea sau adaptarea legislatiei alimentare, cu exceptia cazurilor in care aceste standarde sau partile lor relevante ar fi mijloace ineficiente sau inadecvate pentru indeplinirea obiectivelor legitime ale legislatiei alimentare sau a cazurilor in care ele ar avea drept rezultat un nivel diferit de protectie fata de cel determinat ca adecvat in Comunitate.
Articolul 6
Analiza riscului
(1) Pentru realizarea obiectivului general al unui nivel ridicat al protectiei vietii si sanatatii umane, legislatia alimentara se bazeaza pe analiza riscurilor, cu exceptia cazurilor in care aceasta nu este adecvata imprejurarilor sau naturii masurii.
(2) Evaluarea riscului se bazeaza pe dovezile stiintifice disponibile si este realizata in mod independent, obiectiv si transparent.
(3) Gestiunea riscului ia in considerare rezultatele evaluarii riscului si, in special, avizele Autoritatii prevazute la articolul 22, alti factori legitimi pentru problema in cauza si principiul precautiei, atunci cand conditiile stabilite la articolul 7 alineatul (1) sunt relevante pentru realizarea obiectivelor generale ale legislatiei alimentare, stabilite la articolul 5.
Articolul 7
Principiul precautiei
(1) In imprejurari specifice in care, in urma unei evaluari a informatiilor disponibile, se identifica posibilitatea unor efecte daunatoare asupra sanatatii, dar persista incertitudinea stiintifica, pot fi adoptate masuri provizorii de gestiune a riscului, necesare pentru asigurarea nivelului ridicat de protectie a sanatatii stabilit in Comunitate, pana la aparitia unor noi informatii stiintifice pentru o evaluare mai cuprinzatoare a riscului.
(2) Masurile adoptate pe baza alineatului (1) trebuie sa fie proportionale si sa nu impuna restrictii comerciale mai mari decat este necesar pentru realizarea nivelului ridicat de protectie a sanatatii stabilit in Comunitate, acordandu-se atentie fezabilitatii tehnice si economice, precum si altor factori considerati legitimi pentru problema respectiva. Masurile se revizuiesc intr-o perioada de timp rezonabila, in functie de natura riscului identificat la adresa vietii sau sanatatii si de tipul de informatii stiintifice necesare pentru clarificarea incertitudinii stiintifice si realizarea unei evaluari mai cuprinzatoare a riscului.
Articolul 8
Protectia intereselor consumatorilor
(1) Legislatia alimentara are drept obiectiv protejarea intereselor consumatorilor si asigura o baza care le permite acestora sa faca o alegere in cunostinta de cauza in legatura cu produsele alimentare pe care le consuma. Ea are drept scop prevenirea:
(a) practicilor frauduloase sau inselatoare;
(b) contrafacerii produselor alimentare;
(c) oricaror alte practici care pot induce in eroare consumatorul.

SECTIUNEA 2
PRINCIPIILE TRANSPARENTEI
Articolul 9
Consultarea publicului
Publicul este consultat in mod deschis si transparent, direct sau prin organismele reprezentative, in timpul pregatirii, evaluarii si revizuirii legislatiei alimentare, cu exceptia cazurilor in care urgenta problemei respective nu permite aceasta.
Articolul 10
Informarea publicului
Fara a aduce atingere prevederilor aplicabile ale legislatiei comunitare si interne privind accesul la documente, in cazurile in care exista motive rezonabile sa se suspecteze ca anumite produse alimentare sau hrana pentru animale pot prezenta un risc pentru sanatatea umana sau pentru sanatatea animalelor, atunci, in functie de natura, gravitatea si dimensiunile riscului respectiv, autoritatile publice iau masuri adecvate pentru informarea publicului general cu privire la natura riscului pentru sanatate, identificand, in cea mai mare masura, produsele alimentare sau hrana pentru animale ori tipul de produse alimentare sau de hrana pentru animale, riscul pe care acestea il pot prezenta si masurile care se iau sau sunt pe cale sa se ia in vederea prevenirii, reducerii sau eliminarii acelui risc.

SECTIUNEA 3
OBLIGATIILE GENERALE IN COMERTUL ALIMENTAR
Articolul 11
Produsele alimentare si hrana pentru animale importate in Comunitate
Produsele alimentare si hrana pentru animale importate in Comunitate in vederea introducerii pe piata in Comunitate trebuie sa satisfaca cerintele relevante ale legislatiei alimentare sau conditiile recunoscute de Comunitate ca fiind cel putin echivalente cu acestea sau, in cazurile in care exista un acord specific intre Comunitate si tara exportatoare, cerintele continute in respectivul document.
Articolul 12
Produsele alimentare si hrana pentru animale exportate din Comunitate
(1) Produsele alimentare sau hrana pentru animale exportate sau reexportate din Comunitate in vederea introducerii pe piata unei terte tari trebuie sa satisfaca cerintele relevante ale legislatiei alimentare, in afara cazurilor in care autoritatile din tara importatoare cer altfel sau in conformitate cu legile, reglementarile, standardele, codurile de practica si alte proceduri juridice si administrative in vigoare in tara importatoare.
In alte imprejurari, cu exceptia cazurilor in care produsele alimentare sunt daunatoare sanatatii sau hrana pentru animale nu prezinta siguranta, produsele alimentare si hrana pentru animale pot fi exportate sau reexportate numai in cazul in care autoritatile competente din tara de destinatie si-au exprimat, in mod expres, acordul, dupa ce au primit informatii complete in legatura cu motivele pentru care si imprejurarile in care produsele alimentare respective sau hrana pentru animale nu au putut fi introduse pe piata in Comunitate.
(2) In cazurile in care se aplica dispozitiile unui acord bilateral incheiat intre Comunitate sau unul dintre statele sale membre si o terta tara, produsele alimentare si hrana pentru animale exportate din Comunitate sau din statul membru respectiv catre tara terta trebuie sa indeplineasca dispozitiile mentionate.
Articolul 13
Standarde internationale
Fara a aduce atingere drepturilor si obligatiilor lor, Comunitatea si statele membre:
(a) contribuie la dezvoltarea standardelor tehnice internationale pentru produse alimentare si hrana pentru animale si a standardelor sanitare si fitosanitare;
(b) promoveaza coordonarea activitatii in domeniul standardelor alimentare si privind hrana pentru animale desfasurata de organizatii internationale guvernamentale si neguvernamentale;
(c) contribuie, in cazurile in care acest aspect este relevant si adecvat, la dezvoltarea acordurilor privind recunoasterea echivalentei masurilor specifice privind produsele alimentare si hrana pentru animale;
(d) acorda o atentie deosebita necesitatilor speciale de dezvoltare, financiare si comerciale ale tarilor in curs de dezvoltare, astfel incat standardele internationale sa nu creeze obstacole inutile in calea exporturilor din tarile in curs de dezvoltare;
(e) promoveaza coerenta dintre standardele tehnice internationale si legislatia alimentara, asigurandu-se, in acelasi timp, ca nivelul ridicat de protectie adoptat in Comunitate nu este diminuat.

SECTIUNEA 4
CERINTE GENERALE ALE LEGISLATIEI ALIMENTARE
Articolul 14
Cerinte privind siguranta produselor alimentare
(1) Nu sunt introduse pe piata produsele alimentare care nu prezinta siguranta.
(2) Se spune despre produse alimentare ca nu prezinta siguranta atunci cand se considera ca acestea:
(a) sunt daunatoare sanatatii;
(b) nu sunt adecvate consumului uman.
(3) Atunci cand se determina daca un produs alimentar prezinta sau nu siguranta, trebuie sa se aiba in vedere:
(a) conditiile normale de folosire a produsului alimentar de catre consumator si in fiecare etapa de productie, prelucrare si distributie;
(b) informatiile furnizate consumatorului, inclusiv informatiile de pe eticheta sau alte informatii general disponibile pentru consumator in privinta evitarii unor anumite efecte negative asupra sanatatii ale unui anumit produs alimentar sau ale unei anumite categorii de produse alimentare.
(4) Atunci cand se determine daca un produs alimentar dauneaza sanatatii, trebuie sa se aiba in vedere:
(a) nu numai efectele probabile imediate si/sau pe termen scurt sau lung ale acelui produs alimentar asupra sanatatii unei persoane care il consuma, dar si asupra generatiilor urmatoare;
(b) efectele toxice cumulative probabile;
(c) sensibilitatea deosebita, din punct de vedere al sanatatii, a unei categorii specifice de consumatori, atunci cand produsul alimentar este destinat acelei categorii de consumatori.
(5) Atunci cand se determina daca un produs alimentare nu este adecvat consumului uman, trebuie sa se aiba in vedere daca produsul alimentare este inacceptabil pentru consumul uman potrivit utilizarii careia ii era destinat, din motive de contaminare, indiferent daca aceasta se face printr-o substanta straina sau in alt mod sau prin putrefactie, deteriorare sau descompunere.
(6) In cazurile in care un produs alimentar care nu prezinta siguranta face parte dintr-un transport, dintr-un lot sau dintr-o sarja de marfuri alimentare din aceeasi clasa sau avand aceeasi descriere, se presupune ca toate produsele alimentare din respectivul transport, lot sau sarja nu prezinta nici ele siguranta, in afara cazurilor in care, in urma unei evaluari detaliate, nu exista nici o dovada ca restul transportului, lotului sau sarjei nu prezinta siguranta.
(7) Produsele alimentare care sunt in conformitate cu prevederile comunitare speciale ce reglementeaza siguranta produselor alimentare se considera ca neprezentand riscuri cu privire la aspectele acoperite de dispozitiile comunitare speciale.
(8) Conformitatea unui produs alimentar cu dispozitiile speciale aplicabile acelui produs alimentar nu impiedica autoritatile competente sa ia masuri adecvate de impunere a restrictiilor privind introducerea sa pe piata sau sa solicite retragerea sa de pe piata, in cazurile in care exista motive sa se suspecteze ca, in ciuda acestei conformitati, produsul alimentare respectiv prezinta riscuri din punct de vedere al sigurantei produselor alimentare.
(9) In cazul in care nu exista prevederi comunitare speciale, se considera ca produsele alimentare nu prezinta riscuri atunci cand se conformeaza prevederilor speciale ale legislatiei alimentare interne a statului membru pe al carui teritoriu se comercializeaza alimentul respectiv, astfel de prevederi fiind redactate si aplicate fara a se aduce atingere prevederilor tratatului, in special articolelor 28 si 30.
Articolul 15
Cerinte privind siguranta hranei pentru animale
(1) Hrana pentru animale nu se introduce pe piata sau nu se ofera nici unui animal de la care se obtin produse alimentare daca nu prezinta siguranta.
(2) Se considera ca utilizarea hranei pentru animale nu prezinta siguranta in cazul in care:
- are un efect negativ asupra sanatatii umane sau a sanatatii animalelor;
- produsele alimentare obtinute de la animale pentru productia de alimente devin un factor de risc pentru consumul uman.
(3) In cazul in care o anumita hrana pentru animale care a fost identificata ca neconforma cu cerintele privind siguranta hranei pentru animale provine dintr-un transport, lot sau sarja de hrana pentru animale din aceeasi clasa sau cu aceeasi descriere, se presupune ca intreaga cantitate de hrana pentru animale din acel transport, lot sau sarja este afectata, in afara cazului in care, in urma unei evaluari detaliate, nu exista nici o dovada ca restul transportului, lotului sau sarjei nu sunt conforme cu cerinta de siguranta a hranei pentru animale.
(4) Hrana pentru animale, care este conforma cu dispozitii comunitare speciale de reglementare a sigurantei hranei pentru animale, este considerata de calitate sigura din perspectiva aspectelor prevazute de dispozitiile comunitare speciale.
(5) Conformitatea unei hrane pentru animale cu dispozitiile speciale aplicabile acelei hrane pentru animale nu impiedica autoritatile competente sa ia masuri adecvate de impunere a restrictiilor privind introducerea acesteia pe piata ori sa solicite retragerea sa de pe piata in cazurile in care exista motive sa se considere ca, in pofida acestei conformitati, hrana pentru animale nu prezinta siguranta.
(6) In cazul in care nu exista dispozitii comunitare speciale, se considera ca hrana pentru animale prezinta siguranta atunci cand este conforma cu dispozitiile speciale ale legislatiei interne in domeniul sigurantei hranei pentru animale a statului membru pe al carui teritoriu se afla in circulatie hrana pentru animale respectiva, astfel de dispozitii fiind redactate si aplicate fara a aduce atingere tratatului, in special articolelor 28 si 30.
Articolul 16
Prezentare
Fara a aduce atingere dispozitiilor speciale din legislatia alimentara, etichetarea, publicitatea si prezentarea produselor alimentare sau a hranei pentru animale, inclusiv forma, aspectul sau ambalajul lor, materialele de ambalare folosite, modul in care sunt aranjate si cadrul in care sunt expuse, precum si informatiile oferite in legatura cu acestea prin orice mijloc de informare in masa nu trebuie sa induca in eroare consumatorii.
Articolul 17
Responsabilitati
(1) Operatorii din sectorul produselor alimentare si operatorii cu activitate in domeniul hranei pentru animale iau masuri, in toate etapele producerii, prelucrarii si distributiei din unitatea aflata sub controlul lor, astfel incat produsele alimentare sau hrana pentru animale sa satisfaca cerintele legislatiei alimentare care sunt relevante pentru activitatile lor si verifica indeplinirea acestor cerinte.
(2) Statele membre aplica legislatia alimentara, monitorizeaza si verifica respectarea cerintelor relevante ale legislatiei alimentare de catre operatorii din sectorul alimentar si operatorii cu activitate in domeniul hranei pentru animale in toate etapele producerii, prelucrarii si distributiei.
In acest scop, statele membre practica un sistem de controale oficiale si alte activitati, conform imprejurarilor, inclusiv comunicarea catre public a sigurantei si riscului produselor alimentare si hranei pentru animale, supravegherea sigurantei alimentelor si a hranei pentru animale si alte activitati de monitorizare cuprinzand toate etapele de productie, prelucrare si distributie.
De asemenea, statele membre stabilesc normele privind masurile si penalizarile aplicabile pentru incalcarea legislatiei alimentare si hranei pentru animale. Masurile si penalizarile prevazute trebuie sa fie eficiente, proportionale si cu efect de descurajare.

Articolul 18
Trasabilitatea
(1) Trasabilitatea produselor alimentare, a hranei pentru animale, a animalelor de la care se obtin produse alimentare si a oricarei alte substante destinata sau prevazuta a fi incorporata intr-un produs alimentar sau in hrana pentru animale se stabileste pentru toate etapele productiei, prelucrarii si distributiei.
(2) Operatorii din sectorul alimentar si operatorii cu activitate in domeniul hranei pentru animale trebuie sa poata identifica orice persoana de la care au fost aprovizionati cu un produs alimentar, o hrana pentru animale, un animal de la care se obtin produse alimentare sau orice substanta destinata sau prevazuta sa fie incorporata intr-un produs alimentar sau hrana pentru animale.
In acest scop, acesti operatori dispun de sisteme si proceduri care permit ca aceste informatii sa fie puse la dispozitia autoritatilor competente, la cerere.
(3) Operatorii din sectorul alimentar si operatorii cu activitate in domeniul hranei pentru animale dispun de sisteme si proceduri pentru identificarea celorlalte societati catre care au fost furnizate produsele lor. Aceste informatii sunt puse la dispozitia autoritatilor competente, la cerere.
(4) Produsele alimentare sau hrana pentru animale care sunt introduse pe piata sau este de asteptat sa fie introduse pe piata in Comunitate sunt etichetate sau identificate in mod corespunzator pentru facilitarea trasabilitatii lor, prin documentatie sau informatii adecvate, in conformitate cu cerintele relevante ale dispozitiilor mai speciale.
(5) In conformitate cu procedura stabilita la articolul 58 alineatul (2), pot fi adoptate dispozitii pentru aplicarea cerintelor prezentului articol in sectoare specifice.

Articolul 19
Responsabilitati in domeniul produselor alimentare: operatorii din sectorul alimentar
(1) In cazul in care un operator din sectorul alimentar considera sau are motive sa creada ca un produs alimentar pe care l-a importat, produs, prelucrat, fabricat sau distribuit nu satisface cerintele privind siguranta produselor alimentare, el initiaza de indata procedurile pentru retragerea produsului alimentar respectiv de pe piata in cazul in care produsul alimentar a iesit de sub controlul imediat al respectivului operator initial si informeaza despre aceasta autoritatile competente. In cazul in care produsul ar putea sa fi ajuns la consumator, operatorul informeaza, in mod eficient si precis, consumatorii in legatura cu motivul retragerii acestuia si, daca este necesar, retrag de la consumatori produsele care le-au fost deja furnizate, atunci cand alte masuri nu sunt suficiente pentru realizarea unui nivel ridicat de protectie a sanatatii.
(2) Un operator din sectorul alimentar responsabil pentru activitati de vanzare cu amanuntul si distributie care nu afecteaza ambalarea, etichetarea, siguranta sau integritatea produselor alimentare initiaza, in limitele activitatilor sale, proceduri de retragere de pe piata a produselor care nu satisfac cerintele de siguranta a produselor alimentare si participa la procesul de siguranta a produselor alimentare transmitand mai departe informatiile necesare pentru trasabilitatea unui produs alimentar, cooperand la actiunile intreprinse de producatori, prelucratori, fabricanti si/sau autoritatile competente.
(3) Un operator din sectorul alimentar informeaza de indata autoritatile competente daca el considera sau are motive sa creada ca un produs alimentar care este introdus pe piata poate fi daunator pentru sanatatea umana. Operatorii economici informeaza autoritatile competente in legatura cu actiunile intreprinse pentru prevenirea riscurilor asupra consumatorului final si nu impiedica sau descurajeaza orice persoana sa coopereze, in conformitate cu legislatia interna si practica legala, cu autoritatile competente, in cazurile in care aceasta ar putea preveni, reduce sau elimina un risc rezultat dintr-un produs alimentar.
(4) Operatorii din sectorul alimentar coopereaza cu autoritatile competente la actiunile intreprinse pentru evitarea sau reducerea riscurilor prezentate de un produs alimentar pe care ei il furnizeaza sau l-au furnizat.
Articolul 20
Responsabilitati in domeniul hranei pentru animale: operatorii cu activitate in domeniul hranei pentru animale
(1) In cazul in care un operator cu activitate in domeniul hranei pentru animale considera sau are motive sa creada ca o anumita hrana pentru animale pe care a importat-o, produs-o, prelucrat-o, fabricat-o sau distribuit-o nu satisface cerintele de siguranta privind hrana pentru animale, el initiaza de indata procedurile pentru retragerea hranei pentru animale respective de pe piata si informeaza despre aceasta autoritatile competente. In aceste imprejurari sau, in cazul articolului 15 alineatul (3), in cazul in care sarja, lotul sau transportul respectiv nu indeplinesc cerintele privind siguranta hranei pentru animale, hrana pentru animale respectiva este distrusa, in afara cazurilor in care autoritatea competenta este altfel satisfacuta. Operatorul informeaza, in mod eficient si precis, utilizatorii hranei pentru animale in legatura cu motivul retragerii acesteia si, daca este necesar, retrage de la ei produsele care le-au fost deja furnizate, atunci cand alte masuri nu sunt suficiente pentru realizarea unui nivel ridicat de protectie a sanatatii.
(2) Un operator cu activitate in domeniul hranei pentru animale responsabil de activitati de vanzare cu amanuntul si distributie care nu afecteaza ambalarea, etichetarea, siguranta sau integritatea hranei pentru animale initiaza, in limitele activitatilor sale, proceduri de retragere de pe piata a produselor care nu satisfac cerintele de siguranta a hranei pentru animale si participa la procesul de siguranta a produselor alimentare transmitand mai departe informatiile necesare pentru trasabilitatea hranei pentru animale, cooperand la actiunile intreprinse de producatori, prelucratori, fabricanti si/sau autoritatile competente.
(3) Un operator cu activitate in domeniul hranei pentru animale notifica de indata autoritatile competente in cazul in care considera sau are motive sa creada ca o anumita hrana pentru animale introdusa pe piata ar putea sa fie neconforma cu cerintele privind siguranta hranei pentru animale. El informeaza autoritatile competente in legatura cu actiunile intreprinse pentru prevenirea riscurilor rezultate din utilizarea hranei pentru animale si nu impiedica sau descurajeaza orice persoana sa coopereze, in conformitate cu legislatia interna si practica legala, cu autoritatile competente, in cazurile in care aceasta ar putea preveni, reduce sau elimina un risc rezultat dintr-o hrana pentru animale.
(4) Operatorii cu activitate in domeniul hranei pentru animale colaboreaza cu autoritatile competente la actiunile intreprinse pentru evitarea sau reducerea riscurilor prezentate de o hrana pentru animale pe care ei o furnizeaza ori au furnizat-o.

Articolul 21
Raspunderea
Dispozitiile prezentului capitol nu aduc atingere Directivei 85/374/CEE a Consiliului din 25 iulie 1985 de apropiere a actelor cu putere de lege si actelor administrative ale statelor membre in ceea ce priveste raspunderea pentru produsele cu defect [25].

CAPITOLUL III
AUTORITATEA EUROPEANA PENTRU SIGURANTA ALIMENTARA
SECTIUNEA 1
COMPETENTE ȘI ATRIBUTII
Articolul 22
Competentele autoritatii
(1) Se instituie Autoritatea Europeana pentru Siguranta Alimentara, denumita in continuare "Autoritatea".
(2) Autoritatea asigura consultanta stiintifica precum si asistenta tehnica si stiintifica pentru legislatia si politicile Comunitatii in toate domeniile care au un impact direct sau indirect asupra sigurantei produselor alimentare si a hranei pentru animale. Ea furnizeaza informatii independente referitoare la toate chestiunile din aceste domenii si notifica riscurile.
(3) Autoritatea contribuie la realizarea unui nivel ridicat de protectie a vietii si sanatatii umane si, in aceasta privinta, tine seama de sanatatea si bunastarea animalelor, sanatatea plantelor si mediul inconjurator, in contextul functionarii pietei interne.
(4) Autoritatea colecteaza si analizeaza datele care permit caracterizarea si monitorizarea riscurilor cu impact direct sau indirect asupra sigurantei produselor alimentare si a hranei pentru animale.
(5) Competentele Autoritatii includ, de asemenea, furnizarea de:
(a) consultanta stiintifica precum si asistenta tehnica si stiintifica privind nutritia umana in legatura cu legislatia comunitara si, la cererea Comisiei, asistenta privind notificarea in ceea ce priveste problemele de nutritie in cadrul programului de sanatate comunitar;
(b) consultanta stiintifica cu privire la probleme legate de sanatatea si bunastarea animalelor si sanatatea plantelor;
(c) consultanta stiintifica privind alte produse in afara produselor alimentare si hranei pentru animale, legat de organismele modificate genetic, asa cum sunt definite de Directiva 2001/18/CE si fara a aduce atingere procedurilor stabilite de aceasta.
(6) Autoritatea furnizeaza consultanta stiintifica care serveste drept baza stiintifica pentru elaborarea si adoptarea de masuri comunitare in domeniile care tin de competenta sa.
(7) Autoritatea isi indeplineste atributiile in conditiile care ii permit sa serveasca drept punct de referinta avand in vedere independenta sa, calitatea stiintifica si tehnica a avizelor pe care le emite si informatiile pe care le difuzeaza, transparenta procedurilor si a metodelor sale de operare, precum si grija cu care indeplineste misiunile ce i-au fost atribuite.
Autoritatea functioneaza in stransa cooperare cu organismele competente din statele membre care indeplinesc atributii similare.
(8) Autoritatea, Comisia si statele membre coopereaza pentru promovarea unei coerente efective intre functiile de evaluare a riscului, gestiunea riscului si comunicarea riscului.
(9) Statele membre coopereaza cu Autoritatea pentru asigurarea indeplinirii competentelor sale.
Articolul 23
Atributiile Autoritatii
Atributiile Autoritatii sunt urmatoarele:
(a) sa furnizeze institutiilor comunitare si statelor membre cea mai buna consultanta stiintifica in toate cazurile prevazute de legislatia comunitara si in privinta oricaror probleme care sunt de competenta sa;
(b) sa promoveze si sa coordoneze realizarea unor metodologii uniforme de evaluare a riscului in domeniile ce fac parte din atributiile sale;
(c) sa furnizeze asistenta stiintifica si tehnica Comisiei in domeniile care tin de competenta sa si, atunci cand i se cere aceasta, in interpretarea si analizarea avizelor privind evaluarea riscului;
(d) sa comande studii stiintifice necesare pentru realizarea misiunii sale;
(e) sa caute, sa colecteze, sa colationeze, sa analizeze si sa rezume date stiintifice si tehnice din domeniile care se incadreaza in misiunea sa;
(f) sa intreprinda actiuni de identificare si caracterizare a riscurilor ce pot aparea in domeniile aflate in cadrul misiunii sale;
(g) sa instituie un sistem de retele de organizatii functionand in domeniile care tin de competenta sa si sa raspunda pentru functionarea lor;
(h) sa asigure asistenta stiintifica si tehnica, la cererea Comisiei, pentru procedurile de gestionare a crizelor implementate de Comisie cu privire la siguranta produselor alimentare si a hranei pentru animale;
(i) sa asigure asistenta stiintifica si tehnica, la cererea Comisiei, in vederea imbunatatirii cooperarii dintre Comunitate, statele candidate, organizatiile internationale si tarile terte, in domeniile care se incadreaza in misiunea sa;
(j) sa ia masuri pentru ca publicul si partile interesate sa primeasca informatii rapide, demne de incredere, obiective si cuprinzatoare in domeniile care se incadreaza in misiunea sa;
(k) sa isi exprime, in mod independent, propriile concluzii si orientari in problemele care se incadreaza in misiunea sa;
(l) sa execute oricare alta sarcina care i se atribuie de catre Comisie in cadrul misiunii sale.

SECTIUNEA 2
ORGANIZAREA
Articolul 24
Organismele Autoritatii
Autoritatea cuprinde:
(a) un Consiliu de administratie;
(b) un director executiv si personalul sau;
(c) un forum consultativ;
(d) un comitet stiintific si grupuri stiintifice.
Articolul 25
Consiliul de administratie
(1) Consiliul de administratie este compus din 14 membri numiti de Consiliu cu consultarea Parlamentului European, in baza unei liste redactata de Comisie, care include un numar de candidati substantial mai mare decat numarul de membri ce urmeaza a fi numiti, plus un reprezentant al Comisiei. Patru dintre membri trebuie sa fi lucrat in organizatii reprezentand consumatorii si alte interese din lantul trofic.
Lista redactata de catre Comisie, insotita de documentatia relevanta, se transmite Parlamentului European. In cel mai scurt timp si in trei luni de la comunicare, Parlamentul European poate sa transmita avizul sau Consiliului, care numeste apoi Consiliul de administratie.
Membrii Consiliului de administratie se numesc astfel incat sa se asigure cele mai ridicate standarde de competenta, o gama larga de experiente in materie si, in concordanta cu acestea, o cat mai mare repartizare geografica pe teritoriul Uniunii.
(2) Mandatul membrilor este de patru ani si poate fi reinnoit o singura data. Cu toate acestea, pentru primul mandat, aceasta perioada este de sase ani pentru jumatate dintre membri.
(3) Consiliul de administratie adopta regulamentul intern al Autoritatii pe baza unei propuneri a directorului executiv. Regulamentul se da publicitatii.
(4) Consiliul de administratie alege unul dintre membrii sai ca presedinte pentru o perioada de doi ani, care poate fi reinnoita.
(5) Consiliul de administratie isi adopta regulamentul de procedura.
In cazul in care nu se prevede altfel, Consiliul de administratie hotaraste prin majoritatea membrilor sai.
(6) Consiliul de administratie se intruneste la invitatia presedintelui sau la solicitarea a cel putin o treime din membrii sai.
(7) Consiliul de administratie se asigura ca autoritatea isi indeplineste competentele si executa atributiile care ii revin in conditiile stabilite de prezentul regulament.
(8) Anual, inainte de 31 ianuarie, Consiliul de administratie adopta agenda de lucru a Autoritatii pentru anul urmator. De asemenea, el adopta un program multianual revizuibil. Consiliul de administratie se asigura ca aceste programe sunt conforme cu prioritatile legislative si de politica ale Comunitatii in domeniul sigurantei produselor alimentare.
Anual, inainte de 30 martie, Consiliul de administratie adopta raportul general privind activitatile Autoritatii pentru anul anterior.
(9) Consiliul de administratie, dupa ce primeste aprobarea Comisiei si avizul Curtii de Conturi, adopta regulamentul financiar al Autoritatii care stabileste in special procedura de elaborare si executie a bugetului Autoritatii, in conformitate cu articolul 142 din Regulamentul financiar din 21 decembrie 1977 aplicabil bugetului general al Comunitatilor Europene [26] si cu cerintele legislative privind investigatiile efectuate de Oficiul European de Lupta Antifrauda.
(10) Directorul executiv participa la sedintele Consiliului de administratie fara drept de vot si asigura secretariatul. Consiliul de administratie invita presedintele comitetului stiintific sa participe la sedintele sale, fara drept de vot.

Articolul 26
Directorul executiv
(1) Directorul executiv este numit de Consiliul de administratie pe baza unei liste de candidati propusa de Comisie dupa un concurs deschis, in urma publicarii in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene si in alte publicatii a unei invitatii de manifestare a interesului, pe o perioada de cinci ani, cu posibilitatea reinnoirii mandatului. Inainte de numire, candidatul desemnat de Consiliul de administratie este invitat de indata sa faca o declaratie in fata Parlamentului European si sa raspunda la intrebarile puse de membrii acestei institutii. Directorul executiv poate fi indepartat din functie prin votul majoritatii membrilor Consiliului de administratie.
(2) Directorul executiv este reprezentantul legal al Autoritatii si raspunde de:
(a) administrarea de zi cu zi a Autoritatii;
(b) elaborarea unei propuneri pentru programele de lucru ale Autoritatii, prin consultari cu Comisia;
(c) aplicarea programelor de lucru si a deciziilor adoptate de Consiliul de administratie;
(d) asigurarea sprijinului stiintific, tehnic si administrativ adecvat pentru comitetul stiintific si grupurile stiintifice;
(e) asigurarea indeplinirii atributiilor de catre Autoritate in conformitate cu cerintele utilizatorilor sai, in special cu privire la caracterul adecvat al serviciilor furnizate si a timpului necesar;
(f) elaborarea unei declaratii a veniturilor si cheltuielilor si executia bugetului Autoritatii;
(g) toate problemele de personal;
(h) dezvoltarea si mentinerea contactului cu Parlamentul European, precum si asigurarea unui dialog regulat cu comitetele sale relevante.
(3) In fiecare an, directorul executiv inainteaza spre aprobare Consiliului de administratie:
(a) un proiect de raport general referitor la toate activitatile Autoritatii in anul anterior;
(b) proiecte de programe de lucru;
(c) proiectul situatiei financiare anuale pentru anul anterior;
(d) proiectul de buget pentru anul urmator.
In urma adoptarii de catre Consiliul de administratie, directorul executiv inainteaza raportul general si programele catre Parlamentul European, Consiliu, Comisie si statele membre si ia masuri pentru publicarea lor.
(4) Directorul executiv aproba toate cheltuielile financiare ale Autoritatii si raporteaza Consiliului de administratie in privinta Activitatilor autoritatii.

Articolul 27
Forumul consultativ
(1) Forumul consultativ este compus din reprezentanti ai organismelor competente din statele membre care executa atributii similare ce cele ale Autoritatii, fiecare stat membru desemnand cate un reprezentant. Reprezentantii pot fi inlocuiti de supleanti, numiti in acelasi timp.
(2) Membrii forumului consultativ nu pot fi membri ai Consiliului de administratie.
(3) Forumul consultativ consiliaza directorul executiv in indeplinirea indatoririlor sale in conformitate cu prezentul regulament, in special pentru redactarea unei propuneri privind programul de lucru al Autoritatii. Directorul executiv poate solicita, de asemenea, consultanta din partea forumului consultativ in privinta stabilirii unei ordini de prioritati a solicitarilor de consultanta stiintifica.
(4) Forumul consultativ constituie un mecanism pentru un schimb de informatii asupra riscurilor potentiale si colectarea intr-un fond comun a cunostintelor. El asigura o stransa cooperare intre Autoritate si organismele competente din statele membre, in special in privinta urmatoarelor aspecte:
(a) evitarea dublarii studiilor stiintifice ale Autoritatii cu cele ale statelor membre, in conformitate cu articolul 32;
(b) in imprejurarile identificate la articolul 30 alineatul (4), in cazul in care Autoritatea si un organism national sunt obligate sa coopereze;
(c) promovarea realizarii unei retele europene de organizatii ce activeaza in domeniile care se incadreaza in misiunea Autoritatii, in conformitate cu articolul 36 alineatul (1);
(d) cazurile in care Autoritatea sau un stat membru constata aparitia unui risc.
(5) Forumul consultativ este prezidat de directorul executiv. El se intruneste cu regularitate la invitatia presedintelui sau sau la solicitarea unei treimi dintre membrii sai si de cel putin patru ori pe an. Procedurile sale de functionare sunt specificate in regulamentul intern al Autoritatii si sunt facute publice.
(6) Autoritatea asigura sprijinul tehnic si logistic necesar pentru forumul consultativ si asigura secretariatul pentru sedintele sale.
(7) La lucrarile forumului consultativ pot participa reprezentanti ai departamentelor Comisiei. Directorul executiv poate invita sa participe reprezentanti ai Parlamentului European si ai altor organisme relevante.
Atunci cand forumul consultativ discuta probleme prevazute la articolul 22 alineatul (5) litera (b), la lucrarile sale pot participa reprezentanti ai organismelor competente din statele membre care indeplinesc atributii similare celor mentionate la articolul 22 alineatul (5) litera (b), fiecare stat membru putand desemna cate un reprezentant.

Articolul 28
Comitetul stiintific si grupurile stiintifice
(1) Comitetul stiintific si grupurile stiintifice permanente raspund de furnizarea consultantelor stiintifice ale Autoritatii, fiecare in propria arie de competenta si au posibilitatea, atunci cand este necesar, sa organizeze sedinte publice.
(2) Comitetul stiintific raspunde de coordonarea generala, necesara pentru asigurarea consecventei procedurii de consultanta stiintifica, in special cu privire la adoptarea procedurilor de lucru si armonizarea metodelor de lucru. El furnizeaza avize privind probleme multisectoriale, care sunt de competenta mai multor grupuri stiintifice, precum si probleme care nu tin de sfera de competenta a nici unui grup stiintific.
Atunci cand este necesar si in special in cazul chestiunilor care nu intra in aria de competenta a nici unuia dintre grupurile stiintifice, comitetul stiintific stabileste grupuri de lucru. In aceste cazuri, el se bazeaza pe experienta respectivelor grupuri de lucru pentru a furnizarea consultantei stiintifice.
(3) Comitetul stiintific este alcatuit din presedintii grupurilor stiintifice si din sase experti stiintifici independenti, care nu fac parte din nici un grup stiintific.
(4) Grupurile stiintifice sunt alcatuite din experti stiintifici independenti. Atunci cand se instituie Autoritatea, se instituie si urmatoarele grupuri stiintifice:
(a) Grupul pentru aditivi alimentari, arome, adjuvanti tehnologici si materiale in contact cu produsele alimentare;
(b) Grupul pentru aditivi si substante sau produse utilizate in hrana pentru animale;
(c) Grupul pentru sanatatea plantelor, produse de protectie a plantelor si reziduurile lor;
(d) Grupul pentru organismele modificate genetic;
(e) Grupul pentru produse dietetice, nutritie si alergii;
(f) Grupul pentru pericole biologice;
(g) Grupul pentru contaminanti din lantul trofic;
(h) Grupul pentru sanatatea si bunastarea animalelor.
Numarul si denumirea grupurilor stiintifice pot fi adaptate de Comisie, tinand seama de progresul stiintific si tehnic, la solicitarea Autoritatii, in conformitate cu procedura mentionata la articolul 58 alineatul (2).
(5) Membrii comitetului stiintific care nu sunt membri ai grupurilor stiintifice, precum si membrii grupurilor stiintifice se numesc de catre Consiliul de administratie, la propunerea directorului executiv, pentru un mandat de trei ani care poate fi reinnoit, in urma publicarii in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene, in publicatii stiintifice de renume si pe site-ul Autoritatii a unei invitatii de manifestare a interesului.
(6) Comitetul stiintific si grupurile stiintifice aleg fiecare un presedinte si doi vicepresedinti dintre membrii lor.
(7) Comitetul stiintific si grupurile stiintifice hotarasc cu majoritate de voturi. Opiniile minoritatii se consemneaza.
(8) Reprezentantii departamentelor Comisiei au dreptul sa participe la reuniunile comitetului stiintific, ale grupurilor stiintifice si ale grupurilor lor de lucru. In cazul in care sunt invitati, ei pot asista pentru lamuriri sau informare, dar nu trebuie sa influenteze discutiile.
(9) Procedurile de functionare si cooperare ale comitetului stiintific si ale grupurilor stiintifice sunt prevazute de regulamentul intern al Autoritatii.
Aceste proceduri sunt legate in primul rand de:
(a) numarul de mandate consecutive pe care poate sa-l aiba un membru al unui comitet stiintific sau al unui grup stiintifice;
(b) numarul de membri ai fiecarui grup stiintific;
(c) procedura de rambursare a cheltuielilor membrilor comitetului stiintific si ai grupurilor stiintifice;
(d) modul in care se repartizeaza atributiile si solicitarile de consultanta stiintifica comitetului stiintific si grupurilor stiintifice;
(e) crearea si organizarea grupurilor de lucru ale comitetului stiintific si grupurilor stiintifice, precum si posibilitatea includerii unor experti externi in aceste grupuri de lucru;
(f) posibilitatea invitarii unor observatori la sedintele comitetului stiintific si ale grupurilor stiintifice;
(g) posibilitatea organizarii unor sedinte publice.

SECTIUNEA 3
FUNCTIONAREA
Articolul 29
Consultanta stiintifica
(1) Autoritatea furnizeaza consultanta stiintifica:
(a) la solicitarea Comisiei, cu privire la orice aspect care tine de competenta sa si in toate cazurile in care legislatia comunitara prevede consultarea Autoritatii;
(b) din proprie initiativa, pentru chestiunile care tin de competenta sa.
Parlamentul European sau un stat membru pot solicita Autoritatii sa furnizeze consultanta stiintifica referitoare la aspecte care tin de competenta sa.
(2) Solicitarile mentionate la alineatul (1) sunt insotite de informatii de fond care clarifica problemele stiintifice ce trebuie abordate si interesul Comunitatii.
(3) In cazurile in care legislatia comunitara nu specifica un termen pentru furnizarea unei consultante stiintifice, Autoritatea furnizeaza consultanta stiintifica in termenul prevazut in solicitarile avizelor, cu exceptia unor imprejurari justificate corespunzator.
(4) In cazurile in care se fac solicitari diferite pentru aceleasi aspecte sau in cazurile in care solicitarea nu este conforma cu alineatul (2) sau este neclara, Autoritatea poate fie sa refuze, fie sa propuna modificari ale unei solicitari de aviz, prin consultari cu institutia sau cu statul membru care a adresat solicitarea. Justificarile refuzului se transmit institutiei sau statului membru (statelor membre) care a (au) formulat solicitarea.
(5) In cazurile in care Autoritatea a furnizat deja o consultanta stiintifica referitoare la un subiect specific dintr-o solicitare, ea poate refuza solicitarea daca ajunge la concluzia ca nu exista elemente stiintifice noi care sa justifice reexaminarea. Justificarile refuzului sunt transmise institutiei sau statului membru (statelor membre) care a (au) formulat solicitarea.
(6) Normele de aplicare a prezentului articol se stabilesc de catre Comisie dupa consultarea Autoritatii, in conformitate cu procedura prevazuta la articolul 58 alineatul (2). Aceste norme prevad in special:
(a) procedura ce urmeaza a fi aplicata de catre Autoritate solicitarilor primite;
(b) orientari privind evaluarea stiintifica a substantelor, produselor sau proceselor care sunt supuse, in temeiul legislatiei comunitare, unui sistem de autorizare prealabila sau introducerii pe o lista pozitiva, in special in cazurile in care legislatia comunitara prevede sau autorizeaza prezentarea unui dosar in acest scop de catre solicitant.
(7) Regulamentul intern al Autoritatii specifica cerintele referitoare la formatul, fondul explicativ si publicarea unei consultante stiintifice.

Articolul 30
Consultante stiintifice divergente
(1) Autoritatea isi exercita vigilenta pentru a identifica din timp orice sursa posibila de divergente intre consultantele sale stiintifice si consultantele stiintifice furnizate de alte organisme care indeplinesc atributii similare.
(2) In cazul in care Autoritatea identifica o potentiala sursa de divergente, ea contacteaza organismul respectiv pentru a se asigura ca toate informatiile stiintifice relevante sunt impartasite si pentru a identifica aspectele stiintifice potential litigioase.
(3) In cazul in care s-a identificat o divergenta semnificativa in privinta unei probleme stiintifice, iar organismul respectiv este o agentie comunitara sau unul dintre comitetele stiintifice ale Comisiei, Autoritatea si organismul respectiv sunt obligate sa coopereze fie pentru rezolvarea divergentei, fie pentru prezentarea unui document comun catre Comisie prin care se clarifica problemele stiintifice divergente si se identifica aspectele incerte referitoare la date. Acest document este facut public.
(4) In cazul in care s-a identificat o divergenta semnificativa in privinta unor probleme stiintifice, iar organismul respectiv este un organism dintr-un stat membru, Autoritatea si organismul national sunt obligate sa coopereze fie pentru rezolvarea divergentei, fie pentru elaborarea unui document comun prin care se clarifica problemele stiintifice divergente si se identifica aspectele incerte referitoare la date. Acest document este facut public.

Articolul 31
Asistenta stiintifica si tehnica
(1) Comisia poate solicita Autoritatii sa asigure asistenta stiintifica sau tehnica in orice domeniu care tine de competenta sa. Atributiile de asigurare a asistentei stiintifice si tehnice constau din lucrari stiintifice sau tehnice ce presupun aplicarea unor principii stiintifice sau tehnice bine stabilite, care nu necesita o evaluare stiintifica din partea comitetului stiintific sau a unui grup stiintific. Aceste atributii pot include, in special, asistenta acordata Comisiei pentru stabilirea sau evaluarea criteriilor tehnice, precum si asistenta acordata Comisiei pentru instituirea unor orientari cu caracter tehnic.
(2) In cazul in care Comisia transmite Autoritatii o solicitare de asistenta stiintifica sau tehnica, ea specifica, de comun acord cu Autoritatea, termenul in care trebuie indeplinita aceasta atributie.

Articolul 32
Studii stiintifice
(1) Utilizand cele mai bune resurse stiintifice disponibile, Autoritatea comanda studii stiintifice necesare pentru indeplinirea atributiilor sale. Aceste studii sunt comandate in mod deschis si transparent. Autoritatea va cauta sa evite dublarea cu programele de cercetari ale statelor membre sau ale Comunitatii si sa incurajeze cooperarea printr-o coordonare adecvata.
(2) Autoritatea informeaza Parlamentul European, Comisia si statele membre cu privire la rezultatele studiilor sale stiintifice.

Articolul 33
Colectarea datelor
(1) Autoritatea cauta, colecteaza, colationeaza, analizeaza si rezuma date stiintifice si tehnice relevante in domeniile care tin de competenta sa. Aceasta implica, in special, colectarea de date referitoare la:
(a) consumul de produse alimentare si expunerea indivizilor la riscurile legate de consumul de produse alimentare;
(b) incidenta si prevalenta riscului biologic;
(c) contaminantii din produse alimentare si din din hrana pentru animale;
(d) reziduuri.
(2) In sensul alineatului (1), Autoritatea lucreaza in stransa cooperare cu toate organizatiile care opereaza in domeniul colectarii datelor, inclusiv cele din statele candidate, tarile terte sau organisme internationale.
(3) Statele membre adopta masurile necesare pentru ca datele pe care le obtin in domeniile mentionate la alineatele (1) si (2) sa fie transmise Autoritatii.
(4) Autoritatea inainteaza statelor membre si Comisiei recomandari adecvate de natura sa sporeasca comparabilitatea tehnica a datelor primite si a analizelor pentru a facilita consolidarea la nivel comunitar.
(5) In termen de un an de la data intrarii in vigoare a prezentului regulament, Comisia publica un inventar al sistemelor de colectare a datelor existente la nivel comunitar in domeniile care tin de competenta Autoritatii.
Raportul insotit, dupa caz, de propuneri, indica in special:
(a) pentru fiecare sistem, rolul care ar trebui sa fie exercitat de Autoritate si orice modificare sau imbunatatire care ar putea fi necesara pentru a permite Autoritatii sa-si indeplineasca misiunea, in cooperare cu statele membre;
(b) neajunsurile care ar trebui remediate pentru a permite Autoritatii sa colecteze si sa sintetizeze la nivel comunitar date cu caracter stiintific si tehnic relevante in domeniile de care raspund.
(6) Autoritatea transmite rezultatele activitatii sale in domeniul colectarii datelor catre Parlamentul European, Comisie si statele membre.

Articolul 34
Identificarea aparitiei riscurilor
(1) Autoritatea stabileste proceduri de monitorizare privind cautarea, colectarea, colationarea si analizarea sistematica a informatiilor si datelor, in vederea identificarii noilor riscuri in domeniile care tin de competenta sa.
(2) In cazul in care Autoritatea are informatii care o determina sa presupuna aparitia unui risc grav, ea solicita informatii suplimentare de la statele membre, de la alte agentii comunitare si de la Comisie. Statele membre, agentiile comunitare respective si Comisia raspund de urgenta si transmit orice informatie relevanta pe care o detin.
(3) Autoritatea utilizeaza toate informatiile pe care le primeste pe durata indeplinirii misiunii sale in vederea identificarii unui nou risc.
(4) Autoritatea transmite Parlamentului European, Comisiei si statelor membre evaluarea si informatiile obtinute in privinta noilor riscuri.

Articolul 35
Sistemul rapid de alerta
Pentru a permite indeplinirea cu maxima eficienta a atributiilor de monitorizare a riscurilor pe care le prezinta produsele alimentare pentru nutritie si sanatate, Autoritatea primeste orice mesaj transmis prin sistemul rapid de alerta. Ea analizeaza continutul acestor mesaje pentru a furniza Comisiei si statelor membre orice informatie solicitata in vederea analizarii riscurilor.

Articolul 36
Stabilirea unei retele de organizatii care functioneaza in domeniile care tin de competenta Autoritatii
(1) Autoritatea promoveaza stabilirea unei retele europene de organizatii care functioneaza in domeniile care tin de competenta sa. Obiectivul stabilirii unei retele este, in special, acela de a facilita un cadru de cooperare stiintifica prin coordonarea activitatilor, schimbul de informatii, crearea si aplicarea unor proiecte comune, schimbul de experienta si cele mai bune practici in domeniile care tin de competenta Autoritatii.
(2) Consiliul de administratie, hotarand la propunerea directorului executiv, elaboreaza o lista ce va fi facuta publica cu organizatiile competente desemnate de statele membre care pot asista autoritatea fie individual, fie in cadrul unor retele in indeplinirea misiunii sale. Autoritatea poate incredinta acestor organizatii anumite atributii, in special lucrari pregatitoare pentru consultanta stiintifica, asistenta stiintifica si tehnica, colectarea datelor si identificarea noilor riscuri. Unele dintre aceste atributii pot fi eligibile pentru sprijin financiar.
(3) Normele de aplicare a alineatelor (1) si (2) se stabilesc de catre Comisie, dupa consultarea Autoritatii, in conformitate cu procedura mentionata la articolul 58 alineatul (2). Aceste norme specifica, in special, criteriile pentru includerea unui institut pe lista organizatiilor competente desemnate de statele membre, masurile luate pentru stabilirea unor cerinte de calitate armonizate si normele financiare care reglementeaza orice sprijin financiar.
(4) In termen de un an de la data intrarii in vigoare a prezentului regulament, Comisia publica un inventar al sistemelor comunitare existente in domeniile care tin de competenta Autoritatii, care prevad ca statele membre sa realizeze anumite atributii in domeniul evaluarii stiintifice, in special examinarea dosarelor de autorizare. Raportul, care este insotit de propuneri atunci cand este cazul, va indica in special, pentru fiecare sistem, orice modificare sau imbunatatire care ar putea fi necesara pentru a permite Autoritatii sa-si indeplineasca misiunea.

SECTIUNEA 4
INDEPENDENTA, TRANSPARENTA, CONFIDENTIALITATEA SI COMUNICAREA

Articolul 37
Independenta
(1) Membrii Consiliului de administratie, membrii forumului consultativ si directorul executiv se angajeaza sa actioneze independent in interesul public.
In acest scop, ei fac un angajament si dau o declaratie de interese, indicand fie absenta oricarui interes care s-ar putea considera ca le prejudiciaza independenta, fie orice interese directe sau indirecte care s-ar putea considera ca le prejudiciaza independenta. Aceste declaratii se fac anual, in scris.
(2) Membrii comitetului stiintific si ai grupurilor stiintifice se angajeaza sa actioneze independent de orice influenta externa.
In acest scop, ei fac un angajament si dau o declaratie de interese, indicand fie absenta oricarui interes care s-ar putea considera ca le prejudiciaza independenta, fie orice interese directe sau indirecte care s-ar putea considera ca le prejudiciaza independenta. Aceste declaratii se fac anual, in scris.
(3) Membrii Consiliului de administratie, directorul executiv, membrii forumului consultativ, membrii comitetului stiintific si ai grupurilor stiintifice, precum si expertii straini care participa la grupurile lor de lucru declara la fiecare sedinta orice interese care s-ar putea considera ca le prejudiciaza independenta in legatura cu subiectele ordinii de zi.

Articolul 38
Transparenta
(1) Autoritatea ia masuri pentru a-si desfasura activitatile cu un nivel ridicat de transparenta. Ea face publice, fara intarziere, in special:
(a) ordinea de zi si procesele verbale ale sedintelor comitetului stiintific si ale grupurilor stiintifice;
(b) avizele comitetului stiintific si ale grupurilor stiintifice imediat dupa adoptare, incluzandu-se intotdeauna opiniile minoritatii;
(c) fara a aduce atingere articolelor 39 si 41, informatiile pe care se bazeaza avizele sale;
(d) declaratiile de interes anuale facute de membrii Consiliului de administratie, directorul executiv, membrii forumului consultativ, membrii comitetului stiintific si ai grupurilor stiintifice, precum si declaratiile de interes facute in legatura cu subiectele de pe ordinea de zi a sedintelor.
(e) rezultatele studiilor sale stiintifice;
(f) raportul anual al activitatilor sale;
(g) solicitarile de consultanta stiintifica ale Parlamentului European, ale Comisiei sau ale statelor membre care au fost refuzate sau modificate si justificarile pentru refuz sau modificare.
(2) Consiliul de administratie isi desfasoara sedintele in public, in afara cazurilor in care, hotarand pe baza unei propuneri a directorului executiv, decide altfel pentru puncte administrative specifice de pe ordinea sa de zi si poate autoriza reprezentantii consumatorilor sau alte parti interesate sa participe la unele lucrari in calitate de observatori.
(3) Autoritatea stabileste in regulamentul sau intern masuri practice pentru aplicarea normelor de transparenta prevazute la alineatele (1) si (2).

Articolul 39
Confidentialitatea
(1) Prin derogare de la articolul 38, Autoritatea nu divulga tertilor informatiile confidentiale pe care le primeste si pentru care a fost solicitat si s-a motivat regimul de confidentialitate, cu exceptia informatiilor care trebuie facute publice daca imprejurarile o cer, in vederea protejarii sanatatii publice.
(2) Membrii Consiliului de administratie, directorul executiv, membrii comitetului stiintific si ai grupurilor stiintifice, precum si expertii straini care participa la grupurile lor de lucru, membrii forumului consultativ si personalul Autoritatii, chiar si dupa incetarea atributiilor lor, se supun cerintelor de confidentialitate in temeiul articolului 287 din tratat.
(3) Concluziile consultantelor stiintifice emise de Autoritate in legatura cu efectele previzibile asupra sanatatii nu sunt, in nici un caz, tinute confidentiale.
(4) Autoritatea stabileste in regulamentul sau intern masuri practice pentru aplicarea normelor de confidentialitate prevazute la alineatele (1) si (2).
Articolul 40
Comunicari din partea Autoritatii
(1) Autoritatea emite comunicate din proprie initiativa in domeniile care tin de competenta sa, fara a aduce atingere competentei Comisiei de a comunica deciziile sale in privinta gestiunii riscurilor.
(2) Autoritatea ia masuri pentru ca publicul si partile interesate sa primeasca rapid informatii obiective, sigure si usor accesibile, in special cu privire la rezultatele activitatii sale. Pentru realizarea acestor obiective, Autoritatea intocmeste si difuzeaza materiale cu caracter de informare pentru publicul larg.
(3) Autoritatea lucreaza in stransa colaborare cu Comisia si cu statele membre pentru promovarea coerentei necesare in procesul de comunicare a riscurilor.
Autoritatea publica toate avizele emise de ea in conformitate cu articolul 38.
(4) Autoritatea asigura cooperarea adecvata cu organismele competente din statele membre si alte parti interesate cu privire la campaniile de informare a publicului.

Articolul 41
Accesul la documente
(1) Autoritatea asigura accesul larg la documentele pe care le detine.
(2) Consiliul de administratie, hotarand pe baza unei propuneri a directorului executiv, adopta prevederile aplicabile in ceea ce priveste accesul la documentele mentionate la alineatul (1), tinand seama de principiile si conditiile generale care reglementeaza dreptul de acces la documentele institutiilor comunitare.

Articolul 42
Consumatorii, producatorii si alte parti interesate
Autoritatea intreprinde contacte eficiente cu reprezentantii consumatorilor, reprezentantii producatorilor, operatorilor si altor parti interesate.

SECTIUNEA 5
DISPOZITII FINANCIARE

Articolul 43
Adoptarea bugetului Autoritatii
(1) Veniturile Autoritatii sunt formate dintr-o contributie comunitara si a oricarui stat cu care Comunitatea a incheiat acordurile mentionate la articolul 49, precum si din taxele percepute pentru publicatii, conferinte, instruire si oricare alte activitati similare asigurate de Autoritate.
(2) Cheltuielile Autoritatii includ cheltuielile pentru personal, administrative, de infrastructura si operationale, precum si cheltuielile rezultate din contracte incheiate cu terti sau rezultand din sprijinul financiar mentionat la articolul 36.
(3) In timp util, inainte de data mentionata la alineatul (5), directorul executiv efectueaza o estimare a veniturilor si cheltuielilor Autoritatii pentru anul financiar urmator si o inainteaza Consiliului de administratie, insotita de un plan de functionare.
(4) Trebuie sa se asigure un echilibru intre venituri si cheltuieli.
(5) In fiecare an, pana la 31 martie, Consiliul de administratie adopta proiectele de estimari, inclusiv lista provizorie a posturilor, insotite de programul de lucru preliminar si le transmite Comisiei si statelor cu care Comunitatea a incheiat acordurile mentionate la articolul 49. Pe baza acestui proiect, Comisia introduce estimarile relevante in proiectul preliminar de buget general al Uniunii Europene, care se transmite Consiliului in temeiul articolului 272 din tratat.
(6) Dupa aprobarea bugetului general al Uniunii Europene de catre autoritatea bugetara, Consiliul de administratie adopta bugetul final al Autoritatii si programul de lucru, ajustandu-le atunci cand este necesar la contributia comunitara. El le inainteaza de indata Comisiei si autoritatii bugetare.

Articolul 44
Executarea bugetului Autoritatii
(1) Directorul executiv executa bugetul Autoritatii.
(2) Controlul angajamentelor si plata tuturor cheltuielilor, precum si controlul existentei si recuperarea intregului venit al Autoritatii se fac de catre controlorul financiar al Comisiei.
(3) In fiecare an, pana la 31 martie, directorul executiv inainteaza Comisiei, Consiliului de administratie si Curtii de Conturi situatia detaliata a tuturor conturilor de venituri si cheltuieli pentru anul financiar precedent.
Curtea de Conturi examineaza situatia financiara in conformitate cu articolul 248 din tratat. Ea publica un raport anual privind activitatile Autoritatii.
(4) Parlamentul European, hotarand pe baza unei recomandari a Consiliului, da descarcare de gestiune directorului executiv al autoritatii bugetare cu privire la executia bugetara.

Articolul 45
Taxe primite de Autoritate
In decurs de trei ani de la intrarea in vigoare a prezentului regulament si dupa consultari cu Autoritatea, cu statele membre si cu partile interesate, Comisia publica un raport privind fezabilitatea si oportunitatea prezentarii unei propuneri legislative prin procedura de co-decizie si in conformitate cu tratatul pentru alte servicii asigurate de catre Autoritate.

SECTIUNEA 6
DISPOZITII GENERALE

Articolul 46

Personalitatea juridica si privilegiile
(1) Autoritatea are personalitate juridica. In toate statele membre ea beneficiaza de cele mai ample puteri acordate de lege persoanelor juridice. In special, ea poate achizitiona si vinde bunuri mobile si imobile si poate intenta actiune in instanta.
(2) Protocolul privind privilegiile si imunitatile Comunitatilor Europene se aplica Autoritatii.
Articolul 47
Raspunderea
(1) Raspunderea contractuala a Autoritatii este reglementata de legislatia aplicabila contractului respectiv. Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene are competenta de a pronunta hotarari in orice clauza de arbitraj prevazuta intr-un contract incheiat de Autoritate.
(2) In cazul raspunderii necontractuale, Autoritatea acorda despagubiri, in conformitate cu principiile generale comune legislatiei din statele membre, pentru prejudiciile pe care le cauzeaza ea sau de angajatii sai in timpul indeplinirii atributiilor. Curtea de Justitie are competenta in orice litigiu pentru repararea acestor prejudicii.
(3) Raspunderea personala a angajatilor sai fata de Autoritate este reglementata de dispozitiile in materie, aplicabile personalului Autoritatii.

Articolul 48
Personalul
(1) Personalul Autoritatii este supus normelor si reglementarilor aplicabile functionarilor si altor agenti ai Comunitatilor Europene.
(2) In ceea ce priveste personalul sau, Autoritatea exercita competentele conferite autoritatii de desemnare.

Articolul 49
Participarea tarilor terte
Autoritatea este deschisa participarii tarilor care au incheiat acorduri cu Comunitatea Europeana, in temeiul carora ele au adoptat si aplica legislatia comunitara in domeniul prevazut de prezentul regulament.
Natura, amploarea si modul de participare a acestor tari la activitatile Autoritatii se stabilesc in conformitate cu dispozitiile in materie din aceste acorduri, inclusiv dispozitii privind participarea in retelele pe care le opereaza Autoritatea, inscrierea in lista organizatiilor competente carora Autoritatea poate sa le incredinteze anumite atributii, contributiile financiare si personalul.

CAPITOLUL IV
SISTEMUL RAPID DE ALERTA, GESTIONAREA CRIZELOR SI URGENTE

SECTIUNEA 1
SISTEMUL RAPID DE ALERTA

Articolul 50
Sistemul rapid de alerta
(1) Prin prezentul document se instituie, sub forma unei retele, un sistem rapid de alerta pentru notificarea unui risc direct sau indirect asupra sanatatii umane, derivand din produse alimentare sau din hrana pentru animale. Acest sistem implica statele membre, Comisia si Autoritatea. Fiecare dintre acestea desemneaza un punct de contact, care este membru al retelei. Comisia raspunde de administrarea retelei.
(2) In cazul in care un membru al retelei detine o informatie legata de existenta unui risc grav, direct sau indirect, asupra sanatatii umane, derivand din produse alimentare sau din hrana pentru animale, aceasta informatie se notifica de indata Comisiei prin sistemul rapid de alerta. Comisia transmite de indata aceasta informatie membrilor retelei.
Autoritatea poate include in notificare orice informatie stiintifica sau tehnica de natura sa faciliteze o actiune adecvata de gestiune a riscurilor de catre statele membre.
(3) Fara a aduce atingere altor elemente din legislatia comunitara, statele membre notifica de indata Comisia prin sistemul rapid de alerta:
(a) orice masura pe care au adoptat-o pentru a restrictiona introducerea pe piata sau a determina retragerea de pe piata sau returnarea produselor alimentare sau a hranei pentru animale in vederea protejarii sanatatii umane, necesitand o actiune rapida;
(b) orice recomandare sau acord cu operatori profesionisti care are drept scop, in mod voluntar sau obligatoriu, prevenirea, limitarea sau impunerea unor conditii specifice pentru introducerea pe piata sau eventuala folosire a produselor alimentare si hranei pentru animale din cauza unui risc major asupra sanatatii, necesitand o actiune rapida;
(c) orice respingere, legata de un risc direct sau indirect asupra sanatatii umane, a unui lot, container sau transport de produse alimentare sau de hrana pentru animale de catre o autoritate competenta la un punct de control la frontiera din cadrul Uniunii Europene.
Notificarea este insotita de o explicare detaliata a motivelor pentru actiunea intreprinsa de autoritatile competente din statul membru in care a fost emisa notificarea. Ea este urmata in timp util de informatii suplimentare, in special in cazul in care masurile pe care se bazeaza notificarea sunt modificate sau retrase.
Comisia transmite de indata membrilor retelei notificarea si informatiile suplimentare primite in conformitate cu paragrafele (1) si (2).
In cazul in care un lot, un container sau un transport sunt respinse de o autoritate competenta la un punct de control la frontiera din cadrul Uniunii Europene, Comisia transmite de indata o notificare tuturor punctelor de control la frontiera din Uniunea Europeana, precum si tarii terte de origine.
(4) In cazul in care un produs alimentar sau o anumita hrana pentru animale care a facut obiectul unei notificari prin sistemul rapid de alerta a fost expediata catre o terta tara, Comisia furnizeaza acesteia informatiile corespunzatoare.
(5) Statele membre informeaza de indata Comisia cu privire la actiunea intreprinsa sau la masurile luate in urma primirii notificarilor si a informatiilor suplimentare transmise prin sistemul rapid de alerta. Comisia transmite de indata aceste informatii membrilor retelei.
(6) Participarea la sistemul rapid de alerta poate fi deschisa statelor candidate, tarilor terte sau organizatiilor internationale, pe baza acordurilor dintre Comunitate si acele tari sau organizatii internationale, in conformitate cu procedurile definite in respectivele acorduri. Aceasta se bazeaza pe reciprocitate si include masuri de confidentialitate echivalente cu cele aplicabile in Comunitate.

Articolul 51
Masuri de punere in aplicare
Masurile de punere in aplicare a articolului 50 se adopta de catre Comisie, dupa discutii cu Autoritatea, in conformitate cu procedura stabilita la articolul 58 alineatul (2). Aceste masuri prevad, in special, conditiile si procedurile speciale, aplicabile pentru transmiterea notificarilor si a informatiilor suplimentare.

Articolul 52
Norme de confidentialitate pentru sistemul rapid de alerta
(1) Informatiile de care dispun membrii retelei, legate de riscul asupra sanatatii umane prezentat de produse alimentare si de hrana pentru animale sunt, in general, disponibile pentru public, conform principiului informarii prevazut la articolul 10. In general, publicul are acces la informatii privind identificarea produsului, natura riscului si masurile luate.
Cu toate acestea, membrii retelei iau masuri pentru a se asigura ca angajatilor lor li se cere sa nu divulge informatiile obtinute in sensul prezentei sectiuni, care, prin natura lor, necesita pastrarea secretului profesional in cazuri justificate in mod adecvat, cu exceptia cazurilor in care informatiile trebuie facute publice, daca imprejurarile cer acest lucru, pentru protejarea sanatatii umane.
(2) Protejarea secretului profesional nu impiedica difuzarea catre autoritatile competente a informatiilor relevante pentru eficientizarea activitatilor de supraveghere a pietei si de aplicare a legislatiei alimentare si al hranei pentru animale. Autoritatile care primesc informatii care intra sub incidenta secretului profesional asigura protejarea lor, in conformitate cu alineatul (1).

SECTIUNEA 2
URGENTE

Articolul 53
Masuri de urgenta privind produsele alimentare si hrana pentru animale care isi au originea in Comunitate sau sunt importate dintr-o tara terta
(1) In cazurile in care este evident ca produsele alimentare sau hrana pentru animale care isi au originea in Comunitate sau sunt importate dintr-o terta tara ar putea reprezenta un risc major pentru sanatatea umana, sanatatea animala sau mediul inconjurator, iar acest risc nu poate fi combatut in mod satisfacator prin masurile luate de statul membru (statele membre) respectiv(e), Comisia, hotarand in conformitate cu procedura prevazuta la articolul 58 alineatul (2), din proprie initiativa sau la solicitarea unui stat membru, adopta de indata una sau mai multe dintre urmatoarele masuri, in functie de gravitatea situatiei:
(a) in cazul produselor alimentare sau hranei pentru animale care isi au originea in Comunitate:
(i) suspendarea introducerii pe piata sau a utilizarii alimentului respectiv;
(ii) suspendarea introducerii pe piata sau a utilizarii hranei pentru animale respective;
(iii) stabilirea unor conditii speciale pentru produsele alimentare sau hrana pentru animale respective;
(iv) orice alta masura interimara adecvata;
(b) in cazul produselor alimentare sau hranei pentru animale importate dintr-o tara terta:
(i) suspendarea importului produselor alimentare sau hranei pentru animale respective din intreaga tara terta respectiva sau dintr-o parte a sa si, dupa caz, din tara terta de tranzit;
(ii) stabilirea unor conditii speciale pentru produsele alimentare sau hrana pentru animale respective din intreaga tara terta respectiva sau dintr-o parte a sa;
(iii) orice alta masura interimara adecvata.
(2) Cu toate acestea, in cazuri de urgenta, Comisia poate adopta, in mod provizoriu, masurile mentionate la alineatul (1) dupa consultari cu statele membre respective si dupa informarea celorlalte state membre.
Cat mai curand posibil si in cel mult 10 zile lucratoare, masurile luate sunt confirmate, modificate, revocate sau extinse in conformitate cu procedura mentionata la articolul 58 alineatul (2), iar motivele pe care se intemeiaza decizia Comisiei sunt facute publice fara intarziere.

Articolul 54
Alte masuri de urgenta
(1) In cazul in care un stat membru informeaza oficial Comisia in privinta necesitatii de a se lua masuri de urgenta, iar Comisia nu a hotarat in conformitate cu articolul 53, statul membru poate adopta masuri de protectie interimare. In acest caz, el informeaza de indata celelalte state membre si Comisia.
(2) In decurs de 10 zile lucratoare, Comisia prezinta problema comitetului instituit in temeiul articolului 58 alineatul (1), in conformitate cu procedura prevazuta la articolul 58 alineatul (2), in vederea extinderii, modificarii sau abrogarii masurilor de protectie interimare.
(3) Statul membru poate mentine masurile interimare de protectie de drept intern pana la adoptarea masurilor comunitare.

SECTIUNEA 3
GESTIONAREA CRIZELOR

Articolul 55
Planul general de gestionare a crizelor
(1) Comisia stabileste, in stransa cooperare cu Autoritatea si cu statele membre, un plan general pentru gestionarea crizelor in domeniul sigurantei produselor alimentare si al hranei pentru animale (denumit in continuare "planul general").
(2) Planul general prevede tipurile de situatii care implica riscuri directe sau indirecte pentru sanatatea umana, derivand din produse alimentare sau din hrana pentru animale, care nu pot fi prevenite, eliminate sau reduse la un nivel acceptabil prin dispozitiile existente sau nu pot fi gestionate, in mod adecvat, numai prin aplicarea articolelor 53 si 54.
Planul general prevede, de asemenea, procedurile practice necesare pentru gestionarea unei crize, inclusiv principiile transparentei si strategia de comunicare.

Articolul 56
Celula de criza
(1) Fara a aduce atingere rolului sau de asigurare a aplicarii legislatiei comunitare, in cazurile in care Comisia identifica o situatie care implica un risc major direct sau indirect pentru sanatatea umana derivand din produse alimentare sau din hrana pentru animale, iar riscul nu poate fi prevenit, eliminat sau redus prin procedurile existente sau nu poate fi gestionat, in mod corespunzator, numai prin aplicarea articolelor 53 si 54, ea transmite de indata o notificare statelor membre si Autoritatii.
(2) Comisia instituie de indata o celula de criza la care participa si Autoritatea si, daca este necesar, asigura asistenta stiintifica si tehnica.

Articolul 57

Atributiile celulei de criza
(1) Celula de criza raspunde de colectarea si evaluarea tuturor informatiilor relevante si de identificarea optiunilor disponibile pentru prevenirea, eliminarea sau reducerea la un nivel acceptabil a riscului pentru sanatatea umana, cat mai rapid si mai eficient posibil.
(2) Celula de criza poate solicita sprijinul oricarei persoane publice sau private a carei experienta o considera necesara pentru gestionarea, in mod eficient, a crizei.
(3) Celula de criza informeaza permanent publicul asupra riscurilor implicate si asupra masurilor luate.

CAPITOLUL V
PROCEDURI SI DISPOZITII FINALE

SECTIUNEA 1
COMITETUL SI PROCEDURA DE MEDIERE

Articolul 58
Comitetul
(1) Comisia este sprijinita de un Comitet permanent pentru lantul alimentar si sanatatea animala, denumit in continuare "Comitetul", compus din reprezentanti ai statelor membre si prezidat de reprezentantul Comisiei. Comitetul este organizat pe sectiuni pentru a aborda toate problemele in materie.
(2) In cazul in care se face trimitere la prezentul alineat, se aplica procedura stabilita la articolul 5 din Decizia 1999/468/CE, in conformitate cu articolele 7 si 8.
(3) Perioada prevazuta la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE este de trei luni.

Articolul 59
Functiile atribuite Comitetului
Comitetul indeplineste functiile care i se atribuie prin prezentul regulament si prin alte dispozitii comunitare relevante, in cazurile si conditiile specificate in respectivele dispozitii. De asemenea, el poate examina orice problema ce se incadreaza in aceste dispozitii, fie la initiativa presedintelui, fie la solicitarea in scris a unuia dintre membrii sai.

Articolul 60
Procedura de mediere
(1) Fara a aduce atingere aplicarii altor dispozitii comunitare, in cazul in care un stat membru este de parere ca o masura luata de un alt stat membru in domeniul sigurantei produselor alimentare este fie incompatibila cu prezentul regulament, fie de natura sa afecteze functionarea pietei interne, el inainteaza problema Comisiei, care informeaza de indata celalalt stat membru implicat.
(2) Cele doua state membre implicate si Comisia depun toate eforturile pentru rezolvarea problemei. In cazul in care nu se poate ajunge la un acord, Comisia poate solicita Autoritatii un aviz cu privire la orice problema stiintifica litigioasa in materie. Termenii acestei solicitari si limita de timp in care i se cere Autoritatii sa emita avizul se stabilesc de comun acord de catre Comisie si Autoritate, dupa consultarea celor doua state membre implicate.

SECTIUNEA 2
DISPOZITII FINALE
Articolul 61
Clauza de revizuire
(1) Inainte de 1 ianuarie 2005 si apoi o data la sase ani, Autoritatea impreuna cu Comisia dispun o evaluare externa independenta a realizarilor sale, pe baza unui mandat emis de Consiliul de administratie in acord cu Comisia. Evaluarea va estima practicile de lucru si impactul Autoritatii. Evaluarea va tine seama de opiniile partilor interesate, atat la nivel comunitar, cat si la nivel national.
Consiliul de administratie al Autoritatii analizeaza concluziile evaluarii si emite catre Comisie acele recomandari care ar putea fi necesare cu privire la modificarile aduse Autoritatii si practicilor sale de lucru. Evaluarea si recomandarile sunt facute publice.
(2) Inainte de 1 ianuarie 2005, Comisia publica un raport privind experienta dobandita prin aplicarea sectiunilor 1 si 2 de la capitolul IV.
(3) Rapoartele si recomandarile mentionate la alineatele (1) si (2) se inainteaza Consiliului si Parlamentului European.

Articolul 62
Trimiterile la Autoritatea Europeana pentru Siguranta Alimentara si la Comitetul permanent pentru lantul alimentar si sanatatea animala
(1) Fiecare trimitere din legislatia europeana la Comitetul stiintific pentru alimentatie, Comitetul stiintific pentru nutritia animala, Comitetul stiintific veterinar, Comitetul stiintific pentru pesticide, Comitetul stiintific pentru plante si Comitetul stiintific director se inlocuieste cu o trimitere la Autoritatea Europeana pentru Siguranta Alimentara.
(2) Fiecare trimitere din legislatia comunitara la Comitetul permanent pentru produse alimentare, Comitetul permanent pentru hrana animalelor si Comitetul permanent veterinar se inlocuieste cu o trimitere la Comitetul permanent pentru lantul alimentar si sanatatea animala.
Fiecare trimitere din legislatia comunitara la Comitetul permanent fitosanitar, care are la baza si include Directivele 76/895/CEE, 86/362/CEE, 86/363/CEE, 90/642/CEE si 91/414/CEE in legatura cu produsele de protectie a plantelor si de stabilire a limitelor maxime ale reziduurilor este inlocuita de o trimitere la Comitetul permanent pentru lantul alimentar si sanatatea animala.
(3) In sensul alineatelor (1) si (2), "legislatie comunitara" reprezinta toate regulamentele, directivele si deciziile comunitare.
(4) Deciziile 68/361/CEE, 69/414/CEE si 70/372/CEE se abroga.
Articolul 63
Competenta Agentiei europene pentru evaluarea medicamentelor
Prezentul regulament nu aduce atingere competentei conferite Agentiei europene pentru evaluarea medicamentelor prin Regulamentul (CEE) nr. 2309/93, Regulamentul (CEE) nr. 2377/90, Directiva 75/319/CEE [27] a Consiliului si Directiva 81/851/CEE [28] a Consiliului.

Articolul 64
Inceputul activitatii Autoritatii
Autoritatea isi incepe activitatea la 1 ianuarie 2002.

Articolul 65
Intrarea in vigoare
Prezentul regulament intra in vigoare in a douazecea zi de la data publicarii in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene.
Articolele 11 si 12, precum si articolele 14 – 20 se aplica de la 1 ianuarie 2005.
Articolele 29, 56, 57 si 60, precum si articolul 62 alineatul (1) se aplica de la data numirii membrilor comitetului stiintific si ai grupurilor stiintifice care se notifica in seria "C" a Jurnalului Oficial.
Prezentul regulament este obligatoriu in toate elementele sale si se aplica direct in toate statele membre.
Adoptat la Bruxelles, 28 ianuarie 2002.