Depozitare fara stocuri

Dintre cele 4 functii principale ale depozitarii (primirea, depozitarea, picking-ul si livrarea) cele de mijloc sunt cele mai costisitoare: depozitarea deoarece stocurile inseamna generare de costuri iar pickingul deoarece solicita forta de munca.

Cross docking-ul este o tehnica de logistica ce elimina functiile depozitarii si picking-ului unui depozit permitand in acelasi timp sa indeplineasca functiile de primire si de livrare. Ideea este sa se transfere livrarile direct din trailerele care vin in cele care pleaca fara a fi necesara depozitarea.  Livrarile petrec in mod tipic mai putin de 24 de ore  intr-o platforma de cross docking, uneori mai putin  de o ora.

Platformele de cross docking  reprezinta in principiu spatii de transfer unde camioanele ajung cu bunuri care trebuie sortate, consolidate cu alte produse si incarcate in camioane care pleaca.  Camioanele care pleaca se pot indrepta catre o fabrica sau o alta platforma de cross docking, in functie de tipul transportului.

Care este diferenta dintre cross docking si depozitarea traditionala? In modelul traditional depozitul retine stocurile pana vin comenzile de la clienti, apoi produsele sunt selectate, ambalate si livrate. Cand livrarile pentru reaprovizionare sosesc intr-un depozit ele sunt stocate pana cand este identificat clientul carora sa fie livrate. In modelul cross docking clientul este cunoscut inainte ca produsul sa ajunga in depozit si nu este nevoie ca acesta sa fie stocat.

Inseamna acest lucru ca in modelul cross docking (un magazin de retail in stil outlet, de exemplu) trebuie sa astepte un timp suplimentar pentru transportarea intrarilor la depozit? Da, dar foarte des siguranta adaugata livrarilor programate indeparteaza orice incertitudine cu privire la lead time-uri mai lungi si nu se produce nicio pierdere in sistem. Din contra, cross docking-ul, cand este executat corect permite firmelor sa elimine costurile cu stocurile si sa scada costurile de transport de cele mai multe ori in acelasi timp.

Motivatia

Cross docking-ul este atractiv din doua motive principale. In aceleasi cazuri retailerii identifica pierderile asociate cu retinerea stocurilor pentru unitatile de stocare cu cerere crescuta, stabila, si privesc cross docking-ul ca pe o metoda de a reduce costurile de mentinere a stocurilor.
Retailerul inlocuieste de fapt stocurile cu informatii si coordonare.
Pentru alti retaileri si pentru grupaje (LTL) si transportatori de incarcaturi mici  cross docking-ul este o metoda de reducere a costurilor de transport. De exemplu, retailerii individuali de tip outlet pot primii livrari direct de la furnizori prin folosirea de LTL sau de transporturi cu gabarit redus, fapt ce duce la costuri de transport foarte mari. Cross docking-ul este o modalitate de consolidare a acelor livrari pentru a obtine cantitati corspunzatoare camioanelor. S-a intamplat ca un retailer sa-si reuneasca comenzile venite de la mai multe magazine cu cele de la cca 100 de furnizori care au livrat catre o platforma de cross docking externalizata, optiune mai buna decat trimiterea livrarilor LTL direct catre outlet-uri. Cross docking-ul a redus costurile transporturilor intrate  si a simplificat primirea in magazine.

Tipuri de cross docking

Termenul „cross docking” a fost folosit pentru a descrie diverse tipuri de operatiuni toate implicand consolidarea rapida si livrarea produselor. Napolitano (2000) propune urmatoarea schema de clasificare: cross docking-ul productiei – primirea si consolidarea  aprovizionarii pentru sustinerea productiei just-in-time. De exemplu, producatorul poate inchiria un depozit aproape de fabrica sa si poate sa il foloseasca pentru a pregati subansambluri sau ansambluri de componente Dat fiind faptul ca este cunoscuta cererea de componente, sa zicem dintr-un sistem MRP, nu este nevoie sa fie mentinute stocurile.

Cross docking-ul ca distribuitor – reunirea produselor intrate de la diversi furnizori intr-un palet multi-unitati de stocare care este livrat imediat ce ultimul produs a fost primit. De exemplu distribuitorii de computere folosesc diversi producatori si ii reunesc intr-o livrare in centre de tranzit inainte de a fi livrate catre clienti.
Cross docking-ul de transport – cumularea livrarilor de la diversi expeditori in industria LTL si coletariei  pentru a economisi la scara inalta.
Pentru transportatorii de colete mutarea materialelor in platforma de cross docking  se face printr-o retea de conveioare si benzi de sortare, pentru transportatorii LTL se face in principal cu stivuitoare si manipulare manuala.
Cross-docking-ul retail-ului – primirea produselor de la mai multi furnizori si sortarea in camioane care pleaca catre diverse magazine.
Cross docking-ul spot  – in orice depozit transferarea unuor bunuri direct de pe platforma de primire catre cea de livrare pentru a intampina cererea sosita.

Elementele comune ale tuturor acestor operatii sunt consolidarea si ciclurile foarte scurte de timp, de obicei mai mici de o zi. Ciclul de timp scurt este posibil deoarece destinatia bunurilor se cunoaste dinainte sau este stabilita la primire. Cu privire la informatie, exista doua tipuri de cross docking, uneori numite operatii pre-distributie si post-distributie. In operatiile  pre-distributie  furnizorul pregateste produsul pentru livrare directa in platforma de cross docking a distribuitorului. De exemplu, ar putea pune preturi la obiecte sau atasa coduri de bare. In cel mai bun dintre cazuri se eticheteaza paletii care vor intra pe platforma astfel ca operatorii de pe platforma de cross docking sa le aseze direct in camioane care pleaca, fara a le retine. Pre-distributia este usoara pentru DC-uri deoarece costurile de operare sunt mai scazute, dar este foarte dificil de organizat deoarece furnizorii distribuitorilor (si ar putea fi sute de astfel de distribuitori) trebuie sa stie cate unitati de stocare ajung la clientul final si trebuie sa eticheteze produsul intocmai.   Operatiunile de post-distributie usureaza aceasta activitate dar pe platforma de cross docking elementele trebuie sa se eticheteze la primire ceea ce presupune costuri mai mari cu forta de munca pentru DC.

Selectarea produselor

General vorbind, un produs este un bun candidat pentru cross docking cand cererea acestuia indeplineste doua criterii: variatie scazuta si volum crescut. In acest sens, cross docking-ul se aseamana foarte mult cu productia just-in-time care este cea mai viabila cand cererea variaza foarte putin si exista volume destul de mari care sa justifice schimbarile frecvente (sau, alternativ, schimbarile nu sunt scumpe).
In cazul extrem in care cererea unui produs este constanta depozitul poate primi cantititatea potrivita in ziua potrivita si poate muta pur si simplu produsul pe platforma de livrare. Daca cererea este nesigura, cross docking-ul este dificil deoarece potrivirea cererii cu aprovizionarea este dificila.

Pe langa a avea o variatie scazuta, cererea unui produs trebuie sa garanteze livrarile frecvente. Daca cererea este prea scazuta livrarile frecvente duc la costuri de transport prea mari iar depozitul poate fi mai util la mentinerea stocurilor decat la cross docking.

Strategia pe care retailerii o folosesc sta in solicitarea cumparatorilor centralizati sa determine ce se va livra in magazine, in loc sa faca magazinele comenzile; acesta este un sistem de  distributie prin impingere si nu este necesar sa implice stocuri de siguranta.
Cumparatorii au scos toata variatia din cerere (de la retailerii de tip outlet, nu de la consumatori). Magazinele folosesc aceasta tehnica. Un produs bun pentru cross docking este de asemenea relativ usor de manevrat.

Relatiile din supply chain

Din perspectiva gestionarii cross docking-ul reprezinta o institutie complexa care implica o colaborare extinsa intre DC, clientii si furnizorii sai.
Implementarea unei operatiuni de cross docking inseamna adesea ca partenerii de pe acelasi canal de distributie sa suporte costuri crescute sau cel putin cateva dureri de cap in legatura cu costurile.
Pe partea de aprovizionare furnizorului i se poate solicita sa livreze mai des cantitati mai mici sau sa ataseze preturi sau coduri de bare. Pe partea cererii unui client i se poate cere sa comande numai in anumite zile sau sa permita un lead time mai mare al livrarilor. Toate aceste cerinte duc la costuri suplimentare si coordonare intre partenerii canalului iar distribuitorul trebuie sa se astepte sa i se ceara sa plateasca aceste servicii. Desigur, economiile asociate cu cross docking-ul trebuie sa fie mai mare decat acele costuri suplimentare pentru ca sistemul sa fie viabil.
Exista de asemenea cerinte crescute pentru calitatea primirii. Deoarece scopul cross docking-ului este transferul imediat al produselor in camioane care pleaca, nu este timp pentru inspectarea calitatii pe platforma de primire. In mod ideal aceasta ar putea elimina si numararea desi acest nivel de incredere se intampla rar.

Cresterea interactiunii dintre partenerii unui canal de aprovizionare reprezinta o alta cerinta si foarte des un mare obstacol. Distribuitorul trebuie sa stie ce este in fiecare camion care intra inainte ca acesta sa soseasca transportatorul trebuie sa stie timpul de livrare s.a.m.d.
Cea mai folosita metoda pentrugestionarea acestor cerinte utilizarea sistemelor de Schimb Electronic de Date (EDI).