Modelele de calcul sunt un instrument esential pentru viitoarele supply chain-uri in ceea ce priveste determinarea impactului noilor practici si solutii. In timp ce industria incearca sa imbunatateasca mai multi parametri din supply chain, cum poate ea compara solutiile care ar putea intra in conflict, de exemplu, cu emisiile de dioxid de carbon comparativ cu costurile dintr-un supply chain? Vom analiza in continuare caracteristicile unor astfel de modele de calcul. In stabilirea modelelor de calcul pentru viitoarele supply chain-uri sunt luati in considerare urmatorii parametri:
• Reducerea costurilor in supply chain (mai ales in manipulare, depozitare si transport) • Emisiile de dioxid de carbon (gaze ecologice) • Simplificarea infrastructurii
Impactul acestor parametri asupra liniei de pornire se poate oricand exprima in termeni de multiplicare a costurilor de pornire cu volumul de pornire. De exemplu, impactul transportului asupra nivelului operativ se poate exprima in termeni de cost pe kilometru pentru un anumit tip de transport multiplicat cu numarul de kilometri parcursi. Se pot reduce costurile fie prin reducerea costurilor de pornire (transport mai ieftin) sau prin reducerea volumului de pornire (mai putini kilometri prin camioane mai pline sau re-designul retelei).
In timp ce s-a lucrat pe diferite modele de calcul s-a descoperit ca impactul relativ al acestor parametri asupra nivelului operativ nu este egal. Pentru parametrii care reprezinta deja un procent mare din costurile nivelului operativ (cum ar fi manipularea si transportul), schimbarile acestor factori au un impact substantial asupra nivelului operativ. Pentru alti parametri, impactul nu este (inca) atat de puternic.
Reaprovizionarea colaborativa in oras implica concepte unde reaprovizionarea cu produse pentru mai multi retaileri dintr-o zona urbana se consolideaza in puncte de transfer la linia de separatie a zonei urbane. Impactul total al emisiilor de dioxid de carbon si congestia traficului pot fi imbunatatite relativ usor dar de cele mai multe ori cu pretul introducerii manipularii suplimentare. Solutiile viitoare in aceasta zona trebuie sa se conecteze cu solutiile de depozitare si transfer in sens crescator, pentru a evita introducerea manipularii suplimentare. In acelasi timp, pretul congestionarii traficului va inclina balanta in favoarea reaprovizionarii colaborative in oras.
Depozitarea si distributia colaborativa analizeaza oportunitatile producatorilor de a consolida operatiunile de depozitare si de transport in punctele de transfer de la producator la retailer. Este evident ca depozitarea si transportul in parteneriat pot aduce beneficiile dorite. Numai analizand transportului consolidat se poate ajunge la manipulare suplimentara si complicare a infrastructurii (in locul simplificarii). Depozitarea in parteneriat ofera de asemenea beneficii din punct de vedere al CO2 si al costurilor prin dezvoltarea unor cladiri ecologice si ale mijloacelor (transport). O combinatie alternativa de reaprovizionare colaborativa in oras si depozitare colaborativa sunt centrele de distributie in parteneriat pentru retaileri. Cumularea transportului si depozitarii pentru mai multi retaileri poate avea aceleasi beneficii ca si modelul pentru depozitare colaborativa.
Livrarea in apropiere ia in considerare imbunatatiri in livrarea bunurilor la clientul final, fie in urma comenzilor online sau a livrarii la domiciliu a produselor comandate la un magazin (cum ar fi electrocasnicele mari). Solutia poate fi intrevazuta in consolidarea acestor rute de la centrele din linia de separatie a orasului livrand mai apoi pe rute eficiente in oras prin intermediul punctelor de pick-up.
Un punct de vedere diferit si de multe ori omis este cantitatea de dioxid de carbon emisa de clientii care conduc masina pana la magazin. Cercetarile arata ca, de exemplu, mai mult de 60% din emisiile totale de dioxid de carbon pentru transportul si depozitarea unui kg de mere din Noua Zeelanda pana in casa unui britanic sunt cauzate de consumatorii care conduc pana la magazin. Livrarea la domiciliu poate imbunatati semnificativ aceasta situatie. Este evident ca aceste modele trebuie luate in considerare cu privire la reaprovizionarea colaborativa a magazinelor si, unde este posibil, parteneriatul in infrastructura.
Reducerea lead time-urilor se refera la numeroase modalitati in care lead time-ul total al unui produs poate fi redus. Simplificarea infrastructurii este un ingredient important pentru aceasta; eliminarea punctelor de depozitare care nu sunt necesare poate avea un impact puternic asupra costurilor de depozitare dar si asupra sensibilitatii lantului. De exemplu, cross-docking-ul la centrul de distributie al unui retailer (in locul pastrarii stocurilor) solicita in mod tipic ca producatorul sa livreze comenzi magazinului in locul comenzilor consolidate de reaprovizionare.
Reducerea emisiilor de dioxid de carbon prin identificarea de surse la nivel local ia in considerare schimbul pentru identificarea de surse la distanta intre costurile de productie mai scazute si costurile mai crescute de transport si emisiile mai mari de CO2. Se observa usor ca supra-taxarea pentru emisiile de CO2 trebuie sa fie foarte severa pentru a motiva identificarea de surse la nivel local. Totusi, o combinatie intre preturile mari ale energiei si taxarea emisiilor de CO2 poate ajuta la echilibrarea balantei pe viitor.
|