Care este diferenta dintre o casa de expeditii care face in mod exclusiv intermediere, si un operator logistic in adevaratul sens al cuvantului? Este logisticianul concurentul transportatorului sau partenerul lui? In ce masura poate obtine profit carausul atunci cand actioneaza in supply chain? Ce inseamna sa imparti riscul cu partenerul tau? Sunt intrebari la care am incercat sa aflam raspunsul impreuna cu Adriana Palasan, membru in Consiliul Director al Asociatiei Romane de Logistica (ARILOG).

Transportul face parte din logistica, chiar daca este tratat separat, dar pentru ca, in general, carausii nu au fost instruiti in ce priveste apartenenta activitatii lor la ramura logistica, au stat departe de cerintele clientilor, apreciaza Adriana Palasan. Cu alte cuvinte, fiecare isi are locul lui bine stabilit pe piata, iar riscurile pe care si le asuma sunt diferite. Exista, insa, si variante in care riscul se imparte, iar parteneriatul pe termen lung reprezinta solutia pentru o afacere sanatoasa.

„Notiunea de supply chain se bazeaza pe conceptul de parteneriat. Intr-un astfel de supply chain, toate companiile implicate, inclusiv transportatorii, lucreaza in parteneriat. Aceasta inseamna ca nimeni nu trebuie sa piarda si ca fiecare are grija de ceilalti, in asa fel incat sa se lucreze pe termen lung“, a explicat Adriana Palasan.

Parteneri pentru profit

Practic, logisticianul si transportatorul nu se adreseaza aceluiasi tip de beneficiar, dar formeaza impreuna o oferta completa si competitiva. Astfel, marii clienti vor dori intotdeauna sa discute cu un singur interlocutor pentru rezolvarea aspectelor logistice, inclusiv a celor de transport.

De altfel, externalizarea serviciilor reprezinta, in esenta, o varianta in care nu mai investesti timp pe un anumit segment, iar acest lucru nu este posibil decat atunci cand furnizorul tau iti garanteaza toata gama de servicii de care ai nevoie. In plus, garantiile cerute operatorilor logistici sunt foarte mari (de zeci de mii de euro in cazul in care marfa intarzie o jumatate de ora la destinatie), iar termenele de plata ajung pana la 60 de zile, situatie in care furnizorul de servicii trebuie sa aiba o capacitate financiara suficient de mare in asa fel incat sa ii permita sustinerea riscurilor.

Odata finalizat un astfel de contract complex, logisticianul incheie, la randul sau, alte contracte cu transportatori. Cu alte cuvinte, nu este vorba in nici un caz despre o casa de expeditii care face intermediere intr-un apartament de bloc, fugind de raspundere, ci despre o companie care isi asuma riscuri pe care o societate mica, sau chiar mijlocie, nu si le permite.

„Notiunea de casa de expeditie are o conotatie negativa. Operatorii logistici sau 3PL reprezinta, insa, mai mult decat o casa de expeditii, ei trebuie sa stie sa faca management de activitati logistice, iar relatia lor cu transportatorii ar trebui sa fie una constructiva, in conditiile in care se agreeaza contracte in care si carausul castiga. Un astfel de 3PL este, spre exemplu, Excel Delamode, care a incheiat contractul cu Metro. Nici un transportator nu ar fi putut sa il preia, pentru ca este vorba despre volume foarte mari, iar Metro nu are nici un interes sa isi angajeze o armata de oameni pentru a gestiona camioane. In plus, companiile mari au contracte cu penalitati foarte mari, potrivit carora orice ora de intarziere poate sa coste zeci de mii de euro, situatie inacceptabila pentru un transportator. In acest context, o astfel de activitate este preluata de o companie care stie sa faca managementul operatiunilor logistice si care, ulterior, poate contracta mai multi operatori mici. Diferenta dintre operator logistic si transportator este ca, de obicei, carausul isi asuma mult mai putine riscuri, iar operatorii logistici ofera serviciul complet, in cadrul caruia transportul este doar un segment“, a mentionat Adriana Palasan.

Comunicarea este esentiala

Ea a subliniat ca, lucrand in supply chain, fiecare ar trebui sa aiba marjele corecte de profit, in asa fel incat tariful oferit clientului final sa fie unul competitiv. Pentru a face parte din supply chain, o prima conditie este cea de comunicare in timp real.

„Carausii ar trebui sa aiba montate, in acest context, sisteme GPS pe masini si telefoane, la dispozitia clientilor, astfel incat sa se stie in fiecare moment unde se afla masina. Pe de alta parte, trebuie sa comunice de fiecare data cand apare o problema - in nici un caz sa spuna ca masina ajunge intr-un sfert de ora, dar ea sa faca, de fapt, 3 ore“, a aratat Adriana Palasan, adaugand ca respectarea programarilor devine tot mai importanta. Pe de alta parte, atunci cand isi negociaza contractul, trebuie sa isi cunoasca foarte bine costurile.

„Daca te duci la negociere, trebuie sa ai calculele foarte bine facute, tinand cont de numarul de kilometri estimati. Trebuie sa stii cat te costa sa faci acesti kilometri incluzand amortizarea, astfel incat, atunci cand clientul iti va cere, sa iti poti innoi parcul“. In acest context, experienta este esentiala. Carausul trebuie sa stie daca poate respecta orarul curselor dupa cum cere logisticianul, tinand cont de reglementarile AETR si de starea infrastructurii.

Termene de plata speciale

Termenele de plata reprezinta, de asemenea, unul dintre elementele care trebuie stabilite inca de la inceputul colaborarii. „Indiferent ca sunt operatori logistici sau clienti mari, vor cere respectarea unor termene de plata, situatie in care carausul trebuie sa aiba bani de motorina, pentru ca apoi sa ii recupereze conform contractului. Un operator logistic accepta, atunci cand traficul este important, si termene de plata de 60 de zile. In general, clientii mari vor sa faca platile la 30 de zile dupa sfarsitul lunii, intr-o singura transa, pentru toate serviciile prestate in luna respectiva. Aceasta inseamna, spre exemplu, ca pentru tot ce a reprezentat transport in datele de 2, 5, 7, 15 ale lunii, se face o singura factura la sfarsitul intervalului, care va fi achitata dupa un termen de 30 de zile“.

Un astfel de sistem avantajeaza clientul, reducand incidenta comisioanelor bancare asupra platilor. Diferenta dintre acest termen si cel in care se achita facturile carausului este sustinuta de operatorul logistic.

Transportatorul, insa, trebuie sa cunoasca sistemul si sa poata oferi solutii personalizate, sa stie sa comunice aceste lucruri, astfel incat logisticianul sa vada ca el are cunostinte despre ce inseamna o relatie corecta si performanta.

Kilometri garantati

Exista mai multe sisteme de lucru in acest context. Unul dintre ele presupune garantarea unui anumit numar de kilometri pe an.

Astfel, transportatorul stie ca va avea bani pe tot parcursul anului si ca va putea sa isi plateasca masinile si taxele la stat, fara a cauta noi contracte sau alti clienti. In acest sistem, in cazul in care suma kilometrilor reali este mult mai mica decat cea a kilometrilor estimati, se achita nivelul minim stipulat in contract.

Daca valoarea din contract este mult depasita, transportatorul poate sa spuna nu, pentru ca nu are capacitate. In acest fel, partenerii isi impart riscurile, castigand pe termen lung printr-o relatie stabila, care ofera o baza corecta pentru investitii.