privind alocarea capacitatilor de infrastructura feroviara, tarifarea utilizarii infrastructurii feroviare si certificarea in materie de siguranta

PARLAMENTUL EUROPEAN SI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

avand in vedere Tratatul de instituire a Comunitatii Europene, in special articolul 71,

avand in vedere propunerea Comisiei [1],

avand in vedere avizul Comitetului Economic si Social [2],

avand in vedere avizul Comitetului Regiunilor [3],in conformitate cu procedura mentionata la articolul 251 din tratat [4],

avand in vedere proiectul comun aprobat de comitetul de conciliere la 22 noiembrie 2000,

intrucat:

(1) O mai mare integrare a sectorului feroviar al Comunitatii reprezinta un element esential pentru realizarea pietei interne si un progres in realizarea mobilitatii durabile.

(2) Directiva 91/440/CEE a Consiliului din 29 iulie 1991 privind dezvoltarea cailor ferate comunitare [5] prevede anumite drepturi de acces la transportul feroviar international pentru intreprinderile feroviare si grupurile internationale de intreprinderi feroviare; aceste drepturi se refera la faptul ca infrastructura feroviara poate fi folosita de mai multi utilizatori.

(3) Directiva 95/19/CE a Consiliului din 19 iunie 1995 privind alocarea capacitatilor de infrastructura feroviara si perceperea de tarife pentru utilizarea infrastructurii [6] a stabilit un cadru general pentru alocarea capacitatilor de infrastructura feroviara.

(4) Aceste directive nu au impiedicat o diferenta importanta a structurii si nivelului tarifelor pentru utilizarea infrastructurii feroviare si a formei si duratei procedurilor de alocare a capacitatilor.

(5) Pentru a asigura transparenta si accesul nediscriminatoriu la infrastructura feroviara a tuturor intreprinderilor feroviare, toate informatiile necesare utilizarii drepturilor de acces sunt publicate intr-un document de referinta al retelei.

(6) Sistemele corespunzatoare de alocare a capacitatilor de infrastructura feroviara combinate cu existenta operatorilor competitivi determina un echilibru mai bun intre diferitele moduri de transport.

(7) Incurajarea utilizarii optime a infrastructurii feroviare conduce la o scadere a costurilor de transport pentru societate.

(8) Un sector eficient de transport al marfurilor, mai ales transfrontalier, necesita actiuni de deschidere a pietei.

(9) Trebuie ca statele membre sa aiba posibilitatea sa permita cumparatorilor de servicii de transport feroviar sa participe in mod direct la procesul de alocare a capacitatilor.

(10) Revitalizarea cailor ferate europene printr-un acces mai mare al transportului international de marfa pe Reteaua Transeuropeana de Transport Feroviar de Marfa necesita o concurenta loiala intre transportul feroviar si cel rutier, mai ales tinandu-se cont in mod adecvat de diferitele efecte externe; sistemele corespunzatoare de tarifare a infrastructurii feroviare, impreuna cu sistemele corespunzatoare ale altor infrastructuri de transport si cu operatorii concurenti determina un echilibru optim intre diversele moduri de transport.

(11) Sistemele de tarifare si de alocare a capacitatilor trebuie sa permita accesul egal si nediscriminatoriu al tuturor intreprinderilor si sa incerce, pe cat posibil, sa satisfaca nevoile tuturor utilizatorilor si modurilor de transport intr-o maniera corecta si nediscriminatorie.

(12) Sistemele de tarifare si de alocare a capacitatilor trebuie, in cadrul stabilit de statele membre, sa incurajeze administratorii infrastructurii feroviare sa optimizeze utilizarea acesteia.

(13) Sistemele de alocare a capacitatilor trebuie sa ofere semnale clare si coerente intreprinderilor feroviare, care sa le permita acestora sa ia hotarari corecte.

(14) Pentru a tine seama de nevoile utilizatorilor sau ale potentialilor utilizatori ai capacitatilor de infrastructura feroviara de a-si planifica operatiunile si de nevoile clientilor si ale finantatorilor, este important ca administratorul infrastructurii sa asigure alocarea capacitatilor de infrastructura intr-un mod care sa reflecte necesitatea de mentinere si imbunatatire a nivelului de siguranta al serviciilor.

(15) Este de dorit ca intreprinderilor feroviare si administratorului infrastructurii sa li se ofere stimulente pentru a diminua perturbarile si pentru a imbunatati performantele retelei.

(16) Sistemele de tarifare si de alocare a capacitatilor trebuie sa permita concurenta loiala in furnizarea serviciilor de transport feroviar.

(17) Este important sa se acorde atentie atat cerintelor comerciale ale solicitantilor, cat si celor ale administratorului infrastructurii.

(18) Este important sa se imbunatateasca flexibilitatea administratorilor infrastructurii in ceea ce priveste alocarea capacitatilor de infrastructura, dar aceasta trebuie sa fie compatibila cu satisfacerea cerintelor rezonabile ale solicitantului.

(19) Procesul de alocare a capacitatilor trebuie sa impiedice impunerea unor constrangeri excesive asupra dezvoltarii afacerilor altor intreprinderi care detin sau vor sa detina drepturi de utilizare a infrastructurii.

(20) Este de dorit sa se acorde un anumit grad de flexibilitate administratorilor infrastructurii, pentru a permite realizarea unei utilizari mai eficiente a infrastructurii retelei. 

(21) Pentru sistemele de alocare a capacitatilor si de tarifare poate aparea necesitatea de a tine cont de faptul ca diferitele componente ale retelei de infrastructura feroviara ar fi putut fi proiectate pentru anumiti utilizatori principali.

(22) Cerintele serviciilor pentru transportul de calatori pot fi de multe ori in contradictie cu cele ale serviciilor pentru transportul de marfa; cerintele serviciilor pentru transportul de calatori pot rezulta intr-o retea ale carei constructie si intretinere sunt mai costisitoare decat in cazul unei retele proiectate numai pentru transportul de marfa; cresterea diferentei dintre viteza materialului rulant pentru pasageri si cel pentru marfa poate duce la agravarea conflictului dintre aceste doua tipuri de trafic.

(23) Utilizatorii diferiti si diversele tipuri de utilizatori au in mod frecvent o influenta diferita asupra capacitatilor de infrastructura, iar nevoia de servicii diverse trebuie echilibrata in mod corespunzator.

(24) Serviciile exploatate in baza unui contract cu o autoritate publica pot necesita reguli speciale pentru a-si mentine gradul de atractivitate fata de utilizatori.

(25) Sistemele de tarifare si de alocare a capacitatilor trebuie sa tina seama de efectele saturarii tot mai mari a capacitatilor de infrastructura si, in cele din urma, de capacitatea deficitara.

(26) Termenele diferite alocate pentru planificarea tipurilor de trafic au rolul de a semnala ca este de dorit sa se asigure ca pot fi satisfacute cererile pentru capacitati de infrastructura formulate dupa incheierea procesului de stabilire a graficului de circulatie.

(27) Utilizarea tehnologiei informatiei poate mari viteza si receptivitatea procesului de stabilire a graficului de circulatie si poate imbunatati posibilitatile solicitantilor de a cere capacitati de infrastructura, precum si imbunatatirea capacitatii de stabilire a traselor care strabat retelele mai multor administratori ai infrastructurii.

(28) Pentru garantarea rezultatelor optime din partea intreprinderilor feroviare, este de dorit sa se ceara o examinare a utilizarii capacitatilor de infrastructura atunci cand coordonarea cererilor de capacitate este necesara pentru a satisface necesarul utilizatorilor.

(29) Datorita pozitiei de monopol a administratorilor infrastructurii, este de dorit sa se ceara examinarea capacitatilor de infrastructura disponibile si a masurilor de crestere a acesteia atunci cand procesul de alocare a capacitatilor nu poate satisface cerintele utilizatorilor. 

(30) Lipsa informatiilor despre cererile celorlalte intreprinderi feroviare, precum si despre constrangerile din cadrul sistemului, poate ingreuna incercarea intreprinderilor feroviare de a-si imbunatati propriile cereri cu privire la capacitatile de infrastructura.

(31) Este important sa se asigure o mai buna coordonare a sistemelor de alocare pentru a se asigura cresterea atractivitatii caii ferate pentru traficul care utilizeaza retelele mai multor administratori feroviari, in special pentru traficul international.

(32) Este important sa se reduca denaturarile concurentei, care pot aparea intre infrastructurile feroviare ori intre diversele moduri de transport, ca urmare a diferentelor importante intre principiile de tarifare.

(33) Este de dorit sa se defineasca acele componente ale serviciilor de infrastructura care sunt esentiale pentru a permite operatorului sa presteze serviciul si care trebuie oferite in schimbul unor tarife de acces minime.

(34) Este de dorit sa se faca investitii in infrastructura feroviara, iar sistemele de tarifare a utilizarii infrastructurii trebuie sa ofere stimulente administratorilor acesteia pentru realizarea investitiilor adecvate acolo unde acestea sunt avantajoase din punct de vedere economic.

(35) Orice sistem de tarifare emite semnale economice catre utilizatori. Este important ca aceste semnale catre intreprinderile feroviare sa fie coerente si sa ii determine sa ia hotarari rationale.

(36) Pentru a permite stabilirea unor niveluri adecvate si corecte ale tarifelor de utilizare a infrastructurii, administratorii acesteia trebuie sa consemneze si sa stabileasca valoarea activelor lor si sa manifeste o intelegere clara a factorilor de cost in administrarea infrastructurii.

(37) Este de dorit sa se asigure ca se tine seama de costurile externe in situatia in care se iau hotarari cu privire la transport.

(38) Este important sa se asigure ca tarifele aplicate traficului international sunt stabilite astfel incat sa permita transportului feroviar sa satisfaca necesarul pietei; in consecinta, tarifarea infrastructurii trebuie stabilita la nivelul costurilor determinate in mod direct de operarea trenurilor.

(39) Nivelul global de recuperare a costurilor prin tarifele de utilizare a infrastructurii afecteaza nivelul contributiei guvernamentale; statele membre pot cere niveluri diferite de recuperare a costurilor globale prin tarife, inclusiv cresteri sau o rata de recuperare, care pot fi suportate de catre piata, asigurandu-se un echilibru intre recuperarea costurilor si competitivitatea integrata a transportului feroviar de marfa. Totusi, este de dorit ca orice sistem de tarifare al infrastructurii sa permita utilizarea retelei feroviare de catre un trafic care poate acoperi cel putin costurile suplimentare pe care le determina.

(40) O infrastructura feroviara reprezinta un monopol natural. De aceea este necesar ca administratorii infrastructurii sa fie stimulati pentru a reduce costurile si a-si administra infrastructura in mod eficient.

(41) Trebuie sa se tina cont de faptul ca multa vreme nivelul investitiilor in infrastructura si tehnologie nu a permis crearea conditiilor pentru o dezvoltare reala a transportului feroviar. De aceea este recomandabil ca, in ciuda situatiei enuntate, sa se realizeze o dezvoltare corespunzatoare, mai ales in contextul crearii Retelei Transeuropene de Transport Feroviar de Marfa, prin utilizarea inter alia a instrumentelor puse la dispozitie de Comunitate, fara sa se aduca atingere prioritatilor deja stabilite.

(42) Reducerile permise a fi acordate intreprinderilor feroviare trebuie corelate cu reducerile efective ale costurilor administrative; reducerile pot fi folosite si pentru incurajarea utilizarii eficiente a infrastructurii.

(43) Este de dorit sa se ofere intreprinderilor feroviare si administratorului infrastructurii stimulente pentru a reduce la minim perturbarile din retea.

(44) Alocarea capacitatilor se asociaza cu un cost pentru administratorul infrastructurii, cost care trebuie recuperat.

(45) Sunt necesare masuri care sa asigure ca tuturor intreprinderilor feroviare autorizate in baza dreptului comunitar li se cere sa posede un certificat de siguranta corespunzator inainte de a opera pe teritoriul unui stat membru; acordarea certificatelor de siguranta trebuie sa se conformeze dreptului comunitar.

(46) Administrarea eficienta si utilizarea echitabila si nediscriminatorie a infrastructurii feroviare necesita infiintarea unui organism de control care sa supravegheze aplicarea prezentelor reguli comunitare si care sa actioneze ca un organism de reglementare, fara a elimina posibilitatea unui control jurisdictional.

(47) Sunt necesare masuri specifice pentru a se tine seama de situatia concreta din punct de vedere geopolitic si geografic a anumitor state membre, precum si de organizarea specifica a sectorului feroviar in diverse state membre, asigurandu-se totodata integritatea pietei interne.

(48) Masurile necesare pentru aplicarea prezentei directive trebuie adoptate in conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor pentru exercitarea competentelor de punere in aplicare conferite Comisiei [7].

(49) In conformitate cu principiile subsidiaritatii si proportionalitatii stabilite in articolul 5 din tratat, obiectivele prezentei directive, si anume coordonarea sistemelor statelor membre care reglementeaza alocarea capacitatilor de infrastructura feroviara si tarifele de utilizare a acesteia, precum si certificarea in materie de siguranta nu pot fi in totalitate atinse de catre statele membre data fiind nevoia de asigurare a conditiilor echitabile si nediscriminatorii de acces la infrastructura, precum si nevoia de a tine seama de dimensiunile vadit internationale implicate in operarea elementelor importante ale retelelor feroviare si care, astfel, datorita nevoii de actiuni coordonate transnationale, aceste obiective pot fi mai bine atinse de catre Comunitate. Prezenta directiva nu depaseste limitele necesare realizarii acestor obiective.

(50) Regulamentul (CEE) nr. 2830/77 al Consiliului din 12 decembrie 1977 privind masurile necesare realizarii comparabilitatii dintre sistemele contabile si conturile anuale ale intreprinderilor feroviare [8], Regulamentul (CEE) nr. 2183/78 al Consiliului din 19 septembrie 1978 de stabilire a principiilor unitare de calcul al costurilor pentru intreprinderile feroviare [9], Decizia 82/529/CEE a Consiliului din 19 iulie 1982 privind stabilirea tarifelor pentru transportul international de marfuri pe calea ferata [10], Decizia 83/418/CEE a Consiliului din 25 iulie 1983 privind autonomia comerciala a cailor ferate in administrarea traficului international de calatori si bagaje [11] si Directiva 95/19/CE sunt inlocuite de prezenta directiva si trebuie abrogate,

ADOPTA PREZENTA DIRECTIVA:

CAPITOLUL I

DISPOZITII INTRODUCTIVE

Articolul 1

Domeniu de aplicare

(1) Prezenta directiva se refera la principiile si procedurile ce trebuie aplicate in privinta stabilirii si perceperii tarifelor pentru utilizarea infrastructurii feroviare si in privinta alocarii capacitatilor de infrastructura feroviara.Statele membre trebuie sa asigure ca sistemele de tarifare si de alocare a capacitatilor de infrastructura feroviara respecta principiile stabilite de prezenta directiva si permit astfel administratorului infrastructurii sa introduca pe piata si sa utilizeze optim si efectiv capacitatile de infrastructura disponibile.

(2) Prezenta directiva se aplica utilizarii infrastructurii feroviare pentru servicii de transport feroviar interne si internationale.

(3) Statele membre pot exclude din domeniul de aplicare al prezentei directive:

(a) retelele locale si regionale autonome destinate serviciilor pentru transportul de calatori pe infrastructura feroviara;

(b) retelele destinate doar pentru prestarea serviciilor de transport urban sau suburban de calatori;

(c) retelele regionale utilizate pentru transportul regional de marfa numai de catre o intreprindere feroviara, nereglementat de domeniul de aplicare al Directivei 91/440/CEE pana cand un alt solicitant cere utilizarea capacitatii respectivei retele;

(d) infrastructura feroviara privata care exista doar pentru uzul proprietarului sau, pentru propriile operatiuni de transport de marfa.

(4) Operatiunile de transport sub forma serviciilor de naveta pentru transportul vehiculelor rutiere prin tunelul Canalului Manecii nu fac obiectul prezentei directive.

Articolul 2

Definitii

In intelesul prezentei directive:

(a) "alocare" inseamna repartizarea capacitatii de infrastructura feroviara de catre administratorul infrastructurii;

(b) "solicitant" inseamna o intreprindere feroviara si/sau un grup international de intreprinderi feroviare titulari ai unei licente si, in statele membre care prevad o astfel de posibilitate, alte persoane fizice sau juridice sau entitati care pentru activitati publice sau din interes comercial doresc sa obtina capacitati de infrastructura, ca de exemplu autoritatile publice prevazute in Regulamentul (CEE) nr. 1191/69 [12] si incarcatorii, expeditorii si operatorii de transport combinat, in vederea efectuarii de servicii de transport feroviar pe teritoriile lor respective;

(c) "infrastructura saturata" inseamna o sectiune a infrastructurii pentru care cererile de capacitate de infrastructura nu pot fi satisfacute in totalitate in anumite perioade, chiar si dupa coordonarea diferitelor cereri de rezervare a acestor capacitati;

(d) "plan de sporire a capacitatii" inseamna o masura sau o serie de masuri insotite de un calendar de punere in aplicare, vizand ameliorarea restrictiilor de capacitate care au condus la declararea unei sectiuni de infrastructura drept "infrastructura saturata";

(e) "coordonare" inseamna procedura prin care organismul de alocare si solicitantii incearca sa rezolve situatiile cererilor de rezervare concurente pentru capacitatea de infrastructura;

(f) "acord-cadru" inseamna un acord general obligatoriu din punct de vedere juridic, incheiat in baza dreptului public sau privat, care stabileste drepturile si obligatiile unui solicitant si ale administratorului infrastructurii sau organismului de alocare cu privire la capacitatile de infrastructura care trebuie alocate si la tarifarea care se aplica pe o durata care depaseste o singura perioada de valabilitate a graficului de circulatie

(g) "capacitate de infrastructura" inseamna posibilitatea de programare a traselor cerute pentru un segment de infrastructura pe o anumita perioada;

(h) "administratorul infrastructurii" inseamna orice organism sau intreprindere responsabila in special de realizarea si intretinerea infrastructurii feroviare. Acest termen poate include si administrarea sistemelor de control si siguranta ale infrastructurii. Atributiile administratorului infrastructurii in ceea ce priveste o retea sau o parte a unei retele pot fi atribuite unor organisme sau intreprinderi diferite;

(i) "retea" inseamna intreaga infrastructura feroviara detinuta si/sau administrata de un administrator al infrastructurii;

(j) "document de referinta al retelei" inseamna documentul prin care se precizeaza in mod detaliat regulile generale, termenele, procedurile si criteriile cu privire la sistemele de tarifare si de alocare a capacitatilor. Contine, de asemenea, orice alte informatii necesare pentru a permite introducerea cererilor de capacitati de infrastructura;

(k) "intreprindere feroviara" inseamna orice intreprindere publica sau privata care a obtinut o licenta in conformitate cu legislatia comunitara aplicabila, al carei principal obiect de activitate consta in furnizarea de servicii de transport de marfa si/sau calatori pe calea ferata, tractiunea fiind asigurata obligatoriu de aceasta intreprindere; acest termen include, de asemenea, si intreprinderile care asigura numai tractiunea;

(l) "trasa" inseamna capacitatea de infrastructura necesara pentru a permite circulatia unui tren intre doua puncte ale retelei, in cursul unei perioade determinate;

(m) "grafic de circulatie" inseamna datele care definesc toate deplasarile programate ale trenurilor si ale materialului rulant pe infrastructura respectiva pe perioada de valabilitate a acestui grafic.

Articolul 3

Documentul de referinta al retelei

(1) Dupa consultarea partilor interesate, administratorul infrastructurii stabileste si publica un document de referinta al retelei, care se poate obtine dupa achitarea unei taxe care nu poate depasi costul de publicare a acestui document.

(2) Documentul de referinta al retelei stabileste caracteristicile infrastructurii puse la dispozitie intreprinderilor feroviare. Acesta contine informatii care stabilesc conditiile de acces pe infrastructura feroviara relevanta. Continutul documentului de referinta al retelei este prevazut in anexa I.

(3) Documentul de referinta al retelei se actualizeaza periodic si se modifica, daca este cazul.

(4) Documentul de referinta al retelei se publica cel tarziu cu patru luni inainte de data limita pentru introducerea cererilor pentru capacitati de infrastructura.

CAPITOLUL II

TARIFELE DE UTILIZARE A INFRASTRUCTURII

Articolul 4

Stabilirea, calcularea si perceperea tarifelor

(1) Statele membre stabilesc un cadru de tarifare cu respectarea independentei administrarii prevazute la articolul 4 din Directiva 91/440/CEE.Sub rezerva amintitei conditii de independenta a administrarii, statele membre stabilesc si regulile specifice de tarifare sau transfera aceasta competenta administratorului infrastructurii. Calcularea tarifului pentru utilizarea infrastructurii si perceperea acestuia sunt realizate de administratorul infrastructurii.

(2) In situatia in care administratorul infrastructurii, prin cadrul legal, organizatoric sau decizional nu este independent fata de toate intreprinderile feroviare, atributiile expuse in prezentul capitol, cu exceptia perceperii tarifelor, sunt preluate de un organism de tarifare independent prin cadrul legal, organizatoric si decizional.

(3) Administratorii infrastructurii colaboreaza pentru a asigura exploatarea eficienta a serviciilor de transport feroviar care utilizeaza mai multe retele de infrastructura. Acestia urmaresc garantarea in special a competitivitatii optime a transportului international feroviar de marfa si asigurarea utilizarii eficiente a Retelei Transeuropene de Transport Feroviar de Marfa. Ei pot infiinta organizatiile comune necesare in scopul realizarii acestui obiectiv. Orice forma de colaborare sau organizare comuna este supusa normelor prevazute in prezenta directiva.

(4) Cu exceptia situatiei in care sunt adoptate dispozitii speciale in conformitate cu articolul 8 alineatul (2), administratorii infrastructurii se asigura ca sistemul de tarifare utilizat se bazeaza pe aceleasi principii valabile pentru intreaga lor retea.

(5) Administratorii infrastructurii se asigura ca aplicarea sistemelor de tarifare determina tarife echivalente si nediscriminatorii pentru diferitele intreprinderi feroviare care efectueaza prestatii de servicii de tip echivalent, in zone de piata similara si ca tarifele aplicate respecta regulile stabilite in documentul de referinta al retelei.

(6) Administratorul infrastructurii sau organismul de tarifare respecta confidentialitatea din punct de vedere comercial a informatiilor care ii sunt comunicate de solicitanti.

Articolul 5

Servicii

(1) Intreprinderile feroviare au dreptul, in mod nediscriminatoriu, la setul minim de prestatii si de acces, prin intermediul retelei la infrastructurile de servicii prevazute in anexa II. Furnizarea serviciilor mentionate la anexa II alineatul (2) se realizeaza in mod nediscriminatoriu, iar cererile intreprinderilor feroviare pot fi respinse doar daca exista alte optiuni viabile in conditiile pietei. Daca serviciile nu sunt asigurate de catre un singur administrator al infrastructurii, furnizorul "infrastructurii principale" depune toate eforturile rezonabile pentru a facilita furnizarea acestor servicii.

(2) In situatia in care un administrator al infrastructurii asigura oricare dintre serviciile descrise in anexa II alineatul (3) sub forma unui serviciu suplimentar, acesta il furnizeaza la cererea intreprinderii feroviare.

(3) Intreprinderile feroviare pot cere administratorului infrastructurii sau altor furnizori o gama mai larga de servicii auxiliare, enumerate in anexa II alineatul (4). Administratorul infrastructurii nu este obligat sa presteze aceste servicii auxiliare.

Articolul 6

Costurile infrastructurii si contabilitatea

(1) Statele membre stabilesc conditiile corespunzatoare, inclusiv platile in avans daca este cazul, care sa asigure ca, in conditii normale de activitate si pe o perioada de timp acceptabila, conturile unui administrator al infrastructurii prezinta cel putin un echilibru intre venitul rezultat din tarifele de utilizare a infrastructurii, excedentul rezultat din alte activitati comerciale si finantarile de la stat, pe de o parte, si cheltuielile infrastructurii, pe de alta parte.Fara sa aduca atingere obiectivului posibil pe termen lung privind acoperirea de catre utilizator a costurilor infrastructurii pentru toate modurile de transport, pe baza unei concurente loiale si nediscriminatorii, in situatia in care transportul feroviar poate concura cu alte moduri de transport, in cadrul de tarifare prevazut la articolele 7 si 8, un stat membru poate cere administratorului infrastructurii sa-si echilibreze conturile fara a apela la finantarea statului.

(2) Administratorii infrastructurii sunt stimulati, respectandu-se cerintele in materie de siguranta si prin mentinerea si imbunatatirea calitatii serviciului de infrastructura, sa reduca costurile de furnizare a infrastructurii si nivelul tarifelor de acces.

(3) Statele membre se asigura ca dispozitia de la alineatul (2) se aplica fie in cadrul unui contract incheiat intre autoritatea competenta si administratorul infrastructurii pe o perioada de cel putin trei ani care sa prevada finantare de la stat, fie prin stabilirea unor masuri de reglementare corespunzatoare, care sa prevada competentele necesare.

(4) In situatia in care a fost incheiat un contract, termenii contractului si structura platilor destinate asigurarii fondurilor administratorului infrastructurii sunt convenite in avans si acopera intreaga durata a contractului.

(5) Trebuie elaborata o metoda de imputare a costurilor. Statele membre pot cere aprobarea prealabila. Aceasta metoda trebuie actualizata periodic in functie de cele mai bune uzante internationale.

Articolul 7

Principii de tarifare

(1) Tarifele de utilizare a infrastructurii feroviare se platesc administratorului infrastructurii, iar acesta le utilizeaza la finantarea activitatilor sale.

(2) Statele membre pot solicita administratorului infrastructurii sa furnizeze toate informatiile necesare asupra tarifelor impuse. In acest scop, administratorul infrastructurii trebuie sa poata dovedi ca tarifele de utilizare a infrastructurii facturate in fapt fiecarui utilizator, in conformitate cu articolele 4-12, respecta metodologia, reglementarea si, daca este cazul, baremurile stabilite in documentul de referinta al retelei.

(3) Fara sa aduca atingere dispozitiilor de la alineatele (4) sau (5) sau de la articolul 8, tarifele pentru setul minim de prestatii si accesul pe retea la serviciile infrastructurii sunt stabilite la costul direct imputabil exploatarii serviciilor de transport feroviar.

(4) Tariful de utilizare a infrastructurii poate include un tarif care sa reflecte deficitul de capacitate al segmentului identificabil al infrastructurii pe durata perioadelor de saturare.

(5) Tariful de utilizare a infrastructurii poate fi modificat pentru a tine cont de costurile efectelor asupra mediului determinate de exploatarea feroviara. Modificarea este diferentiata in functie de amploarea efectelor produse.Tarifarea costurilor de mediu care determina o crestere a valorii globale a incasarilor ce revin administratorului infrastructurii este permisa doar daca se aplica la un nivel comparabil modurilor de transport concurente.In absenta unui nivel comparabil de tarifare a costurilor de mediu aplicabil altor moduri de transport concurente, modificarea respectiva nu determina o schimbare totala a veniturilor administratorului infrastructurii. Daca a fost introdus un nivel comparabil de tarifare a costurilor de mediu pentru transportul feroviar si pentru celelalte moduri de transport concurente determinand venituri suplimentare, statele membre decid asupra utilizarii acestora.

(6) Pentru evitarea fluctuatiilor nedorite si disproportionate, tarifele mentionate la alineatele (3), (4) si (5) pot fi exprimate in medii calculate pentru o gama rezonabila de servicii de transport feroviar si perioade. Totusi, importanta relativa a tarifelor de utilizare a infrastructurii trebuie raportata la costurile imputabile diferitelor servicii.

(7) Furnizarea serviciilor mentionate la anexa II punctul (2) nu face obiectul prezentului articol. Fara sa aduca atingere celor mentionate mai sus, in stabilirea preturilor pentru serviciile mentionate la anexa II punctul (2) se tine cont de situatia concurentei in cadrul transportului feroviar.

(8) In situatia in care serviciile mentionate la anexa II punctele (3) si (4) ca prestatii suplimentare si auxiliare sunt oferite doar de un singur furnizor, tariful perceput pentru respectivul serviciu trebuie raportat la costul prestatiei, calculat pe baza nivelului real de utilizare.

(9) Pentru capacitatea utilizata in scopul intretinerii infrastructurii pot fi percepute tarife. Respectivele tarife nu depasesc pierderile din venitul net al administratorului infrastructurii aparute in urma intretinerii.

Articolul 8

Exceptii de la principiile de tarifare

(1) Pentru recuperarea in totalitate a costurilor suportate de catre administratorul infrastructurii, daca piata permite, un stat membru poate majora preturile pe baza unor principii eficiente, transparente si nediscriminatorii, garantand totodata in special competitivitatea optima a transportului feroviar international de marfa. Sistemul de tarifare respecta sporurile de productivitate realizate de intreprinderile feroviare.Totusi, nivelul tarifelor nu trebuie sa excluda utilizarea infrastructurii de catre segmentele de piata care pot plati cel putin costul suportat direct ca urmare a exploatarii serviciilor de transport feroviar, plus un indice de rentabilitate daca piata se preteaza la aceasta.

(2) Pentru proiectele de investitii specifice care se vor realiza sau care au fost realizate cu cel mult 15 ani inainte de intrarea in vigoare a prezentei directive, administratorul infrastructurii poate stabili sau poate mentine tarife mai mari pe baza costurilor pe termen lung ale unor astfel de proiecte, in masura in care aceste proiecte cresc eficienta si/sau rentabilitatea si care, in caz contrar, nu ar putea sau nu ar fi putut fi puse in aplicare. O astfel de intelegere tarifara poate contine si acorduri asupra impartirii riscului asociat cu noile investitii.

(3) Pentru a se evita orice discriminare se procedeaza astfel incat tarifele medii si marginale ale unui administrator al infrastructurii percepute pentru utilizarea infrastructurii sale sunt comparabile si serviciile echivalente de pe aceleasi segmente de piata sunt supuse acelorasi tarife. Administratorul infrastructurii arata in documentul de referinta al retelei ca sistemul de tarifare indeplineste aceste cerinte in masura in care se poate, fara a dezvalui informatii comerciale confidentiale.

(4) Un administrator al infrastructurii care intentioneaza sa modifice elementele esentiale ale sistemului de tarifare mentionat la alineatul (1) anunta acest lucru in mod public cu cel putin trei luni inainte.

Articolul 9

Reduceri

(1) Fara sa aduca atingere articolelor 81, 82, 86 si 87 din tratat si prin exceptie de la articolul 7 alineatul (3) din prezenta directiva, orice reducere acceptata a tarifelor percepute unei intreprinderi feroviare de catre administratorul infrastructurii, pentru orice serviciu, respecta criteriile stabilite in prezentul articol.

(2) Cu exceptia alineatului (3), reducerile se limiteaza la economisirea efectiva a costurilor administrative ale administratorului infrastructurii. Pentru a calcula nivelul reducerii nu se tine seama de economiile efective deja incluse in tariful perceput.

(3) Administratorii infrastructurii pot introduce, pentru toti utilizatorii infrastructurii, sisteme de reduceri pentru fluxuri de circulatie determinate, prin care acorda reduceri pe o perioada de timp limitata pentru a incuraja dezvoltarea unor noi servicii de transport feroviar sau reduceri care favorizeaza utilizarea unor linii folosite mult sub capacitatea lor.

(4) Reducerile se pot referi doar la tarifele percepute pentru o sectiune determinata de infrastructura.

(5) Pentru servicii asemanatoare se aplica sisteme de reduceri similare.

Articolul 10

Planuri de compensare a costurilor de mediu, de accident si de infrastructura neplatite

(1) Statele membre pot introduce un sistem de compensare pe o perioada limitata de timp pentru utilizarea infrastructurii feroviare cu privire la costurile de mediu, de accident si de infrastructura ale modurilor de transport concurente, despre care se poate demonstra ca nu au fost platite, in masura in care aceste costuri depasesc costurile echivalente ale caii ferate.

(2) In situatia in care un operator care a primit compensatii se bucura de acest drept in mod exclusiv, compensatiile trebuie sa fie insotite de beneficii asemanatoare acordate utilizatorilor.

(3) Metodologia utilizata si calculele efectuate trebuie facute publice. Trebuie sa se poata dovedi in special costurile specifice neacoperite ale infrastructurii de transport concurente care pot fi evitate si sa se asigure ca sistemul se aplica intreprinderilor in mod nediscriminatoriu.

(4) Statele membre se asigura ca planul respectiv este compatibil cu articolele 73, 87 si 88 din tratat.

Articolul 11

Sistemul de crestere a performantei

(1) Sistemele de tarifare a infrastructurii incurajeaza intreprinderile feroviare si administratorul infrastructurii, printr-un sistem de crestere a performantei, sa reduca perturbarile si sa imbunatateasca performantele retelei feroviare. Acesta poate contine sanctiuni pentru actiunile care perturba exploatarea retelei, compensatii pentru intreprinderile care au avut de suferit din cauza perturbarii si prime care recompenseaza depasirea performantelor.

(2) Principiile de baza ale planului de performanta se aplica intregii retele.

Articolul 12

Tarifele de rezervare

Administratorii infrastructurilor pot percepe un tarif corespunzator pentru capacitatea solicitata, dar neutilizata. Acest tarif incurajeaza utilizarea eficienta a capacitatilor.Administratorul infrastructurii trebuie sa poata informa intotdeauna orice parte interesata asupra capacitatilor de infrastructura care au fost alocate intreprinderilor feroviare utilizatoare.

CAPITOLUL III

ALOCAREA CAPACITAȚILOR DE INFRASTRUCTURA

Articolul 13

Drepturile asupra capacitatii

(1) Capacitatile de infrastructura sunt alocate de catre un administrator al infrastructurii si, o data alocate unui solicitant, nu pot fi transferate de catre acesta unei alte intreprinderi sau unui alt serviciu.Orice tranzactie in ceea ce priveste capacitatile de infrastructura este interzisa si determina excluderea de la alte acordari de capacitate.Utilizarea capacitatilor de catre o intreprindere feroviara in situatia in care deruleaza activitatile unui solicitant care nu este o intreprindere feroviara nu se considera transfer.

(2) Dreptul de a utiliza capacitati determinate ale infrastructurii sub forma de trasa poate fi acordat solicitantilor pe durata maxima corespunzatoare unui grafic de circulatie.Un administrator al infrastructurii si un solicitant pot incheia un acord-cadru in conformitate cu articolul 17 pentru utilizarea capacitatii unei infrastructuri feroviare relevante pe o perioada mai lunga decat a unui grafic de circulatie.

(3) Drepturile si obligatiile respective ale administratorilor infrastructurilor si solicitantilor cu privire la orice alocare a capacitatilor sunt stabilite prin contract sau legislatie.

Articolul 14

Alocarea capacitatilor

(1) Statele membre pot stabili un cadru de alocare a capacitatilor de infrastructura respectand independenta administrarii prevazuta la articolul 4 din Directiva 91/440/CEE. Se elaboreaza norme specifice de alocare a capacitatilor. Administratorul infrastructurii indeplineste procedurile de alocare a capacitatilor. Administratorul infrastructurii se asigura in special de alocarea echitabila si nediscriminatorie a capacitatilor de infrastructura, in conformitate cu dreptul comunitar.

(2) In situatia in care administratorul infrastructurii nu este independent pe plan juridic, organizatoric sau decizional de orice intreprindere feroviara, functiile prevazute la alineatul (1) si descrise in prezentul capitol sunt indeplinite de catre un organism de alocare independent pe plan juridic, organizatoric sau decizional de orice intreprindere feroviara.

(3) Administratorii infrastructurilor si organismele de alocare respecta confidentialitatea comerciala a informatiilor care le-au fost comunicate.

Articolul 15

Colaborarea in vederea alocarii capacitatilor de infrastructura pe mai multe retele

(1) Administratorii infrastructurii colaboreaza pentru a permite crearea si alocarea eficienta a capacitatilor de infrastructura care strabat mai multe retele. Acestia organizeaza trase internationale, in special in cadrul Retelei Transeuropene de Transport Feroviar de Marfa. Ei stabilesc proceduri adecvate pentru a permite acest lucru. Aceste proceduri se supun normelor stabilite de prezenta directiva.Procedura stabilita pentru coordonarea alocarii capacitatilor de infrastructura la nivel international reuneste reprezentanti ai administratorilor infrastructurii din partea tuturor infrastructurilor feroviare ale caror hotarari de alocare au impact asupra mai multor administratori infrastructurii. Reprezentanti corespunzatori ai administratorilor infrastructurilor din afara Comunitatii se pot asocia in cadrul acestor proceduri. Comisia este informata si invitata sa participe in calitate de observator.

(2) La orice sedinta sau alta activitate initiata pentru a permite alocarea capacitatilor de infrastructura pentru serviciile de transport feroviar trans-retele, deciziile sunt luate doar de catre reprezentantii administratorilor infrastructurilor.

(3) Participantii la grupul de colaborare prevazut la alineatul (1) se asigura ca membrii sai, metodele sale de operare si toate criteriile importante utilizate pentru evaluarea si alocarea capacitatilor de infrastructura sunt facute publice.

(4) Lucrand in colaborare, in conformitate cu alineatul (1), administratorii infrastructurilor evalueaza necesitatile si, in situatia in care este cazul, pot propune si organiza trase internationale pentru a facilita operarea trenurilor de marfa care fac obiectul unei cereri ad hoc, prevazute la articolul 23.Astfel de trase internationale prestabilite sunt puse la dispozitia solicitantilor prin oricare dintre administratorii infrastructurilor care participa la intalnire.

Articolul 16

Solicitantii

(1) Cererile pentru obtinerea unor capacitati de infrastructura pot fi facute de catre intreprinderile feroviare si grupurile internationale ale acestora si, pe teritoriul statelor membre care permit acest lucru, de catre alti solicitanti care corespund definitiei de la articolul 2 litera (b). Statele membre pot permite, pe teritoriile lor, si altor solicitanti sa depuna cereri pentru acordarea de capacitati de infrastructura.

(2) Administratorul infrastructurii poate impune anumite cerinte solicitantilor in vederea asigurarii incasarilor previzionate si a utilizarii viitoare a infrastructurii. Respectivele cerinte trebuie sa fie corespunzatoare, transparente si nediscriminatorii. Cerintele sunt publicate ca parte a principiilor de alocare in documentul de referinta al retelei, iar Comisia trebuie informata.

(3) Cerintele de la alineatul (2) pot include doar prevederea unei garantii financiare care nu trebuie sa depaseasca un nivel corespunzator, proportional cu nivelul de activitate prevazut al solicitantului si garantarea capacitatii acestuia de pregatire a unor oferte conforme pentru obtinerea unor capacitati de infrastructura.

Articolul 17

Acordurile-cadru

(1) Fara sa aduca atingere articolelor 81, 82 si 86 din tratat, se poate incheia un acord-cadru cu un solicitant. Un astfel de acord-cadru precizeaza caracteristicile capacitatilor de infrastructura cerute de solicitant si oferite solicitantului pe o perioada de timp care depaseste valabilitatea unui grafic de circulatie. Acordul-cadru nu va specifica trasa in mod detaliat dar trebuie realizat astfel incat sa urmareasca sa raspunda nevoilor comerciale ale solicitantului. Un stat membru poate pretinde aprobarea prealabila a unui astfel de acord-cadru de catre organismul de control prevazut la articolul 30 din prezenta directiva.

(2) Acordurile cadru nu impiedica utilizarea infrastructurii in cauza de catre alti solicitanti sau servicii.

(3) Un acord-cadru prevede si modificarea sau limitarea termenilor sai pentru a permite o mai buna utilizare a infrastructurii feroviare.

(4) Un acord-cadru poate cuprinde penalitati pentru cazul modificarii sau incetarii acestuia. 

(5) In principiu, acordurile cadru se incheie pe o perioada de cinci ani. In anumite situatii, administratorul infrastructurii poate conveni asupra unei perioade mai scurte sau mai lungi. Orice perioada mai lunga de cinci ani se justifica prin contracte comerciale, investitii speciale sau riscuri.O perioada mai lunga de 10 ani este posibila doar in situatii exceptionale, in special in cazul unor investitii de mare anvergura si pe termen lung si mai ales in situatia in care aceste investitii fac obiectul unor obligatii contractuale.

(6) Respectand confidentialitatea comerciala, caracterul general al fiecarui acord-cadru este comunicat oricarei parti interesate.

Articolul 18

Calendarul procesului de alocare

(1) Administratorul infrastructurii respecta calendarul procesului de alocare stabilit la anexa III.

(2) Administratorii infrastructurii convin de comun acord cu ceilalti administratori ai infrastructurii in cauza asupra traselor internationale ce urmeaza sa fie incluse in graficul de circulatie, inainte de a incepe consultarile asupra proiectului graficului de circulatie. Se vor aduce modificari doar daca este absolut necesar.

Articolul 19

Cererea

(1) Solicitantii se pot adresa, in baza dreptului public sau privat, administratorului infrastructurii pentru a-i solicita un contract care sa le acorde drepturi de utilizare a infrastructurii feroviare contra unui tarif, conform prevederilor de la capitolul II.

(2) Cererile in legatura cu graficul de circulatie normal trebuie sa respecte termenele prevazute in anexa III.

(3) Un solicitant parte la un acord-cadru adreseaza cererea in conformitate cu respectivul acord.

(4) Solicitantii pot cere capacitati de infrastructura care strabat mai multe retele adresand o cerere unui singur administrator al infrastructurii. Respectivului administrator al infrastructurii i se permite astfel sa actioneze in numele solicitantului pentru a cauta capacitatile impreuna cu ceilalti administratori ai infrastructurii in cauza.

(5) Administratorii infrastructurii se asigura ca, in cazul capacitatilor de infrastructura care traverseaza mai multe retele, solicitantii pot adresa cererea oricarei autoritati comune pe care administratorii infrastructurii o pot infiinta.

Articolul 20

Planificarea

(1) Administratorul infrastructurii satisface, pe cat posibil, toate cererile pentru capacitati de infrastructura, inclusiv cererile pentru trase care traverseaza mai multe retele si tine seama, pe cat posibil, de toate constrangerile impuse solicitantilor, inclusiv de efectul economic asupra activitatilor lor.

(2) In cadrul procesului de planificare si coordonare, administratorul infrastructurii poate acorda prioritate serviciilor specifice, dar numai in cazurile mentionate la articolele 22 si 24. 

(3) Administratorul infrastructurii consulta partile interesate asupra proiectului graficului de circulatie si le acorda cel putin o luna pentru a-si prezenta observatiile. Partile interesate ii includ pe toti cei care au solicitat capacitati de infrastructura, precum si partile care doresc sa foloseasca ocazia pentru a formula comentarii asupra modului in care graficul de circulatie le poate afecta capacitatea de a obtine servicii de transport feroviar pe perioada de valabilitate a graficului de circulatie.

(4) Administratorul infrastructurii ia masurile necesare pentru a tine cont de preocuparile exprimate.

Articolul 21

Procedura de coordonare

(1) Daca, in timpul procesului de planificare prevazut la articolul 20, administratorul infrastructurii constata existenta unor conflicte intre diferite cereri, incearca, prin coordonarea cererilor, sa asigure cea mai buna concordanta a tuturor cerintelor.

(2) In situatia in care apare o situatie care necesita coordonare, administratorul infrastructurii are dreptul, in limite rezonabile, sa propuna capacitati ale infrastructurii diferite de cele solicitate.

(3) Administratorul infrastructurii incearca, prin consultari cu solicitantii interesati, sa solutioneze orice conflicte.

(4) Principiile care reglementeaza procedura de coordonare sunt stabilite in documentul de referinta al retelei. Acestea reflecta in special dificultatea stabilirii traselor internationale si efectul pe care orice modificare il poate avea asupra altor administratori ai infrastructurii.

(5) In situatia in care cererile pentru capacitati de infrastructura nu pot fi solutionate fara o coordonare, administratorul infrastructurii incearca sa trateze toate cererile pe baza acestei coordonari.

(6) Fara sa aduca atingere cailor de atac existente si dispozitiilor de la articolul 30, in cazul conflictelor in legatura cu alocarea capacitatilor de infrastructura, este pus la punct un sistem de solutionare a conflictelor pentru a rezolva rapid astfel de conflicte. Daca se aplica acest sistem, trebuie luata o decizie in termen de 10 zile lucratoare.

Articolul 22

Infrastructura saturata

(1) In situatia in care, dupa coordonarea traselor solicitate si dupa consultarea solicitantilor, nu se pot satisface in mod adecvat cererile pentru capacitati de infrastructura, administratorul infrastructurii trebuie sa declare imediat respectiva sectiune a infrastructurii ca fiind saturata. In mod similar se procedeaza si in cazul infrastructurii despre care se poate prevedea ca va avea o capacitate insuficienta in viitorul apropiat.

(2) In situatia in care infrastructura a fost declarata saturata, administratorul infrastructurii efectueaza o analiza a capacitatii, conform articolului 25, daca nu a fost deja introdus un plan de sporire a capacitatii conform articolului 26.

(3) In situatia in care tarifele prevazute la articolul 7 alineatul (4) nu au fost percepute sau nu au determinat un rezultat satisfacator si infrastructura a fost declarata saturata, administratorul infrastructurii poate utiliza in plus criterii de prioritate pentru a aloca capacitatile de infrastructura.

(4) Criteriile de prioritate tin seama de importanta unui anumit serviciu pentru colectivitate in raport cu un alt serviciu care, in consecinta, va fi exclus.Pentru a se asigura, in acest cadru, dezvoltarea unor servicii de transport corespunzatoare, in special pentru a satisface cerintele de serviciu public sau pentru a promova dezvoltarea transportului feroviar de marfa, statele membre pot lua, in conditii nediscriminatorii, orice masuri necesare pentru a se asigura ca astfel de servicii au prioritate la alocarea capacitatilor de infrastructura.Statele membre pot, in situatiile adecvate, sa acorde compensatii administratorului infrastructurii pentru orice pierdere financiara determinata de necesitatea alocarii unei anumite capacitati mai multor servicii conform alineatului anterior.Trebuie sa se tina cont de efectul acestei excluderi in alte state membre.

(5) Pentru determinarea criteriilor de prioritate se acorda atentia necesara importantei transportului de marfa si in special celui international.

(6) Procedurile care trebuie urmate si criteriile care trebuie utilizate in situatia in care infrastructura este saturata se stabilesc in documentul de referinta al retelei.

Articolul 23

Cererile ad hoc

(1) Administratorul infrastructurii raspunde cererilor ad hoc pentru trasele individuale cat mai repede posibil, dar nu mai tarziu de cinci zile lucratoare. Informatiile cu privire la capacitatile libere disponibile sunt aduse la cunostinta tuturor solicitantilor care doresc sa utilizeze aceste capacitati.

(2) Daca este necesar, administratorii infrastructurilor intreprind o evaluare a necesitatii de a mentine disponibile capacitati de rezerva in cadrul planificarii finale a graficului de circulatie, pentru a le da posibilitatea sa raspunda rapid solicitarilor ad hoc de capacitate previzibile. Aceasta se aplica si in cazul infrastructurii saturate.

Articolul 24

Infrastructura specializata

(1) Fara sa aduca atingere alineatului (2), capacitatile de infrastructura se considera disponibile pentru a fi utilizate pentru toate tipurile de servicii care sunt conforme caracteristicilor necesare operarii pe trase.

(2) In situatia in care exista alte rute alternative potrivite, dupa consultarea partilor interesate, administratorul infrastructurii poate desemna o anumita infrastructura pentru a fi utilizata pentru tipurile speciale de trafic. Fara sa aduca atingere articolelor 81, 82 si 86 din Tratat, in situatia in care a avut loc o astfel de desemnare, administratorul infrastructurii poate acorda prioritate acestui tip de trafic la alocarea capacitatilor de infrastructura.Respectiva desemnare nu va impiedica utilizarea acelei infrastructuri si pentru alte tipuri de trafic in situatia in care sunt disponibile capacitati si materialul rulant se conformeaza caracteristicilor tehnice necesare exploatarii liniei.

(3) In situatia in care infrastructura a fost desemnata conform alineatului (2), acest lucru se specifica in documentul de referinta al retelei.

Articolul 25

Analiza capacitatii          

(1) Obiectivul analizei capacitatii este sa se determine restrictiile capacitatii infrastructurii care nu permit cererilor de capacitate sa fie satisfacute in mod corespunzator si sa se propuna metode care sa permita solutionarea cererilor suplimentare. Aceasta analiza stabileste cauzele saturarii si masurile care pot fi luate pe termen scurt si mediu pentru a o diminua.

(2) Analiza ia in considerare infrastructura, procedurile de exploatare, natura diferitelor servicii exploatate si efectul tuturor acestor factori asupra capacitatilor de infrastructura. Masurile considerate vor contine in special redirectionarea si replanificarea serviciilor, modificari de viteza si imbunatatirea infrastructurii.

(3) Analiza capacitatii se va realiza intr-un interval de sase luni de la identificarea infrastructurii saturate.

Articolul 26

Planul de sporire a capacitatii

(1) In termen de sase luni de la incheierea analizei capacitatii, administratorul infrastructurii va elabora un plan de sporire a capacitatii.

(2) Planul de sporire a capacitatii se elaboreaza dupa consultarea utilizatorilor infrastructurii saturate.Acesta trebuie sa identifice:

(a) cauzele saturarii;

(b) evolutia probabila a traficului;

(c) constrangerile la care este supusa dezvoltarea infrastructurii;

(d) variantele si costurile sporirii capacitatii, inclusiv modificarile probabile ale tarifelor de acces.Pe baza analizei cost-beneficiu a posibilelor masuri identificate, acesta stabileste ce actiuni trebuie intreprinse pentru sporirea capacitatii infrastructurii, precum si un calendar pentru punerea in practica a masurilor.Planul poate necesita aprobarea prealabila a statului membru respectiv.

(3) Administratorul infrastructurii nu mai percepe tarifele prevazute la articolul 7 alineatul (4) pentru infrastructura relevanta in cazul in care:

(a) nu elaboreaza un plan de sporire a capacitatii sau

(b) nu face progrese in aplicarea planului de actiune identificat in planul de sporire a capacitatii.Cu toate acestea, cu aprobarea organismului de control prevazut la articolul 30, administratorul infrastructurii poate continua sa perceapa aceste tarife daca:

(a) planul de sporire a capacitatii nu poate fi realizat din cauze ce nu tin de vointa sa sau 

(b) solutiile oferite nu sunt viabile din punct de vedere economic sau financiar.

Articolul 27

Utilizarea traselor

(1) In special pentru infrastructura saturata, administratorul infrastructurii impune renuntarea la o trasa care, pe o perioada de cel putin o luna, a fost utilizata sub nivelul care trebuie stabilit in documentul de referinta al retelei, daca aceasta nu s-a datorat unor cauze de alta natura decat cea economica, ce nu tin de vointa operatorului.

(2) Administratorul infrastructurii poate stabili in documentul de referinta al retelei conditiile conform carora tine cont de nivelurile anterioare de utilizare a traselor in determinarea prioritatilor pentru procesul de alocare a capacitatilor.

Articolul 28

Capacitatile de infrastructura pentru intretinerea programata a retelei

(1) Cererile de acordare de capacitati de infrastructura pentru realizarea lucrarilor de intretinere se transmit in cursul procesului de planificare.

(2) Administratorul infrastructurii tine seama de efectele pe care capacitatile de infrastructura rezervate pentru intretinerea planificata a caii le pot avea asupra solicitantilor.

Articolul 29

Masuri speciale ce trebuie luate in cazul unor perturbari

(1) In cazul perturbarii circulatiei trenurilor provocata de o problema de natura tehnica sau de un accident, administratorul infrastructurii trebuie sa ia toate masurile necesare pentru a se reveni la starea normala. Pentru aceasta elaboreaza un plan de interventie in care enumera diferitele organisme publice care trebuie informate in cazul accidentelor grave sau in cazul perturbarii semnificative a circulatiei trenurilor.

(2) In cazuri urgente si in situatia in care este absolut necesar, intrucat datorita unei defectiuni infrastructura a fost scoasa temporar din functiune, trasele alocate pot fi retrase fara preaviz pe toata perioada de timp necesara repararii sistemului.Daca crede de cuviinta, administratorul infrastructurii poate cere intreprinderilor feroviare sa ii puna la dispozitie resursele pe care el le considera corespunzatoare pentru restabilirea cat mai rapida a situatiei normale.

(3) Statele membre pot cere intreprinderilor feroviare sa se implice in aplicarea si monitorizarea propriilor standarde si reguli de siguranta.

CAPITOLUL IV

DISPOZITII GENERALE

Articolul 30

Organismul de control

(1) Fara sa aduca atingere articolului 21 alineatul (6), statele membre infiinteaza cate un organism de control. Acest organism, care poate fi ministerul responsabil cu problemele de transport sau orice alt organism, este independent in ceea ce priveste organizarea interna, deciziile financiare, structura juridica si decizionala fata de orice administrator al infrastructurii, organism de tarifare sau alocare ori solicitant. Organismul functioneaza conform principiilor evidentiate in prezentul articol, prin care dreptul la o cale de atac si functiile de control pot fi acordate unor organisme separate.

(2) Solicitantul are dreptul sa sesizeze organismul de control in cazul in care considera ca nu a fost tratat echitabil, a fost discriminat sau a fost nedreptatit in orice fel si, in special, impotriva deciziilor adoptate de catre administratorul infrastructurii sau de catre intreprinderea feroviara in ceea ce priveste:

(a) documentul de referinta al retelei;

(b) criteriile continute in aceasta;

(c) procedura de alocare si rezultatul sau;

(d) sistemul de tarifare;

(e) nivelul sau structura tarifelor de infrastructura care i se cer sau i se pot cere a fi platite; 

(f) certificatul de siguranta, aplicarea si monitorizarea standardelor si regulilor de siguranta. 

(3) Organismul de control se asigura ca tarifele stabilite de catre administratorul infrastructurii sunt in conformitate cu capitolul II si sunt nediscriminatorii. Negocierile dintre solicitant si administratorul infrastructurii cu privire la nivelul tarifelor de utilizare a infrastructurii sunt permise numai daca sunt purtate sub supravegherea organismului de control. Organismul de control intervine daca negocierile sunt susceptibile sa contravina cerintelor prezentei directive.

(4) Organismul de control are capacitatea sa ceara informatii relevante administratorului infrastructurii, solicitantilor si oricarei alte parti implicate din statul membru respectiv. Aceste informatii trebuie furnizate fara intarziere.

(5) Organismul de control este obligat sa ia hotarari in privinta plangerilor si sa actioneze pentru a remedia situatia in termen de maxim doua luni de la primirea tuturor informatiilor.Fara a aduce atingere alineatului (6), o hotarare a organismului de control este obligatorie pentru toate partile interesate de aceasta.In cazul in care se promoveaza o cale de atac impotriva refuzului de acordare de capacitati de infrastructura sau contra termenilor unei oferte de capacitate, organismul de control fie confirma faptul ca hotararea administratorului infrastructurii ramane neschimbata, fie cere modificarea acelei hotarari conform indicatiilor date de organismul de control.

(6) Statele membre iau masurile necesare pentru a se asigura ca hotararile luate de organismul de control sunt supuse unei reexaminari judiciare.

Articolul 31

Colaborarea intre organismele de control

Organismele de control de drept intern fac schimb de informatii in ceea ce priveste activitatea, principiile si practicile decizionale in scopul coordonarii principiilor decizionale pe teritoriul Uniunii. Comisia trebuie sa le sprijine in aceasta privinta.

Articolul 32

Certificatul de siguranta

(1) Dispozitiile privind certificarea sigurantei pentru intreprinderile feroviare existente sau care urmeaza sa fie infiintate in cadrul Comunitatii si pentru grupurile internationale pe care acestea le formeaza sunt in conformitate cu prezentul articol.

(2) Pentru a se asigura siguranta serviciilor pe rutele in cauza, statele membre prevad, pe teritoriile lor respective, necesitatea prezentarii unui certificat de siguranta in care sunt stabilite conditiile de siguranta pentru intreprinderile feroviare.

(3) Pentru a obtine certificatul de siguranta, intreprinderea feroviara trebuie sa respecte reglementarile prevazute de legile nationale, compatibile cu dreptul comunitar si aplicate in mod nediscriminatoriu, de stabilire a conditiilor tehnice si de exploatare specifice serviciilor de transport feroviar si cerintele de siguranta aplicabile personalului, materialului rulant si organizarii interne a intreprinderii.Aceasta trebuie sa faca dovada in special ca personalul angajat pentru operarea si insotirea trenurilor are pregatirea necesara pentru a respecta regulile de circulatie impuse de administratorul infrastructurii si pentru a indeplini cerintele de siguranta impuse in interesul circulatiei trenurilor.De asemenea, intreprinderea feroviara trebuie sa faca dovada ca materialul rulant care alcatuieste trenurile a fost aprobat de catre autoritatea publica sau de catre administratorul infrastructurii si ca a fost verificat conform normelor de exploatare aplicabile infrastructurii utilizate. Certificatul de siguranta este emis de oricare dintre organismele infiintate in acest scop de catre statul membru in care se afla situata infrastructura utilizata.

Articolul 33

Derogari

(1) Pentru o perioada de cinci ani, incepand cu 15 martie 2003, urmatoarele state membre:- Irlanda, ca stat membru aflat pe o insula, avand o legatura feroviara doar cu un alt stat membru;- Regatul Unit, in ceea ce priveste Irlanda de Nord, pe aceeasi baza;- Grecia, ca stat membru care nu are legatura feroviara directa cu nici un alt stat membru,nu trebuie sa aplice conditiile stabilite la:(a) articolele 3, 4 alineatul (2), 13, 14, 17, 21 alineatul (4), 21 alineatul (6), 22, 24 alineatul (3), 25 – 28 si 30 pe considerentul ca hotararile cu privire la alocarea capacitatilor de infrastructura sau perceperea de tarife pot fi supuse apelului, in situatia in care acest lucru se cere in scris de catre o intreprindere feroviara, la un organism independent care ia o hotarare in termen de doua luni de la primirea tuturor informatiilor relevante si a carei hotarare este supusa reexaminarii judiciare, si(b) articolul 32, in masura in care sunt afectate serviciile de transport care nu fac obiectul articolului 10 din Directiva 91/440/CEE.

(2) Totusi, in situatia in care:

(a) mai multe intreprinderi feroviare sunt autorizate conform articolului 4 din Directiva 95/18/CE sau, in cazul Irlandei si Irlandei de Nord, o companie feroviara astfel autorizata in alt loc, inainteaza o cerere oficiala pentru a asigura servicii de transport feroviar concurente in, spre si dinspre Irlanda, Irlanda de Nord sau Grecia, continuarea aplicabilitatii prezentei derogari este hotarata conform procedurii consultative prevazute la articolul 35 alineatul (2) sau

(b) o intreprindere feroviara care asigura servicii in Irlanda, Irlanda de Nord si Grecia inainteaza o cerere oficiala pentru asigurarea serviciilor de transport feroviar pe, spre si dinspre teritoriul unui alt stat membru (in cazul Irlandei sau al Regatului Unit, in ceea ce priveste Irlanda de Nord, sau al ambelor, un alt stat membru din afara teritoriilor lor) derogarile la care se refera alineatul (1) nu se aplica.In termen de un an de la primirea fie a hotararii prevazute la litera (a), adoptata conform procedurii consultative la care se face referire in articolul 35 alineatul (2), fie a instiintarii despre cererea oficiala prevazuta la litera (b), statul sau statele membre interesate (Irlanda, Regatul Unit, in ceea ce priveste Irlanda de Nord, sau Grecia) modifica legislatia pentru a introduce articolele prevazute la alineatul (1).

(3) Derogarea prevazuta la alineatul (1) poate fi reinnoita pe perioade de pana la cinci ani. Cu cel mult 12 luni inainte de expirarea datei derogarii, un stat membru care a beneficiat de o astfel de derogare poate inainta o cerere Comisiei pentru o reinnoire a derogarii. Orice astfel de cerere trebuie sa fie justificata. Comisia analizeaza cererea respectiva si adopta o decizie, in conformitate cu procedura consultativa prevazuta la articolul 35 alineatul (2). Procedura consultativa mentionata se aplica oricarei decizii care vizeaza cererea.La adoptarea deciziei, Comisia tine seama de orice schimbare a situatiei geopolitice si a pietei de transport feroviar in, dinspre si spre statul membru care a cerut reinnoirea derogarii.

(4) Luxemburg, ca stat membru cu o retea feroviara relativ mica, nu trebuie sa aplice pana la 31 august 2004 cerinta de acordare catre un organism independent a functiilor care determina accesul echitabil si nediscriminatoriu la infrastructura, asa cum se prevede la articolele 4 si 14, in masura in care acestea obliga statele membre sa infiinteze organisme independente care sa indeplineasca functiile prevazute in aceste articole.

CAPITOLUL V

DISPOZITII FINALE

Articolul 34

Masuri de aplicare

(1) Statele membre pot supune atentiei Comisiei orice problema care priveste aplicarea prezentei directive. Deciziile corespunzatoare sunt adoptate in conformitate cu procedura consultativa prevazuta la articolul 35 alineatul (2).

(2) La cererea unui stat membru sau din proprie initiativa Comisia examineaza, in cazuri speciale, aplicarea si respectarea dispozitiilor cu privire la tarifarea, alocarea capacitatilor si certificarea sigurantei si, in termen de doua luni de la primirea cererii respective, decide, conform procedurii consultative prevazute la articolul 35 alineatul (2), daca aplicarea masurii asociate poate continua.Fara sa aduca atingere articolului 226 din tratat, orice stat membru poate supune atentiei Consiliului decizia Comisiei, in termen de o luna. Consiliul, in urma votului majoritatii calificate, poate lua, in imprejurari exceptionale, o decizie diferita in termen de o luna.

(3) Modificarile necesare adaptarii anexelor sunt adoptate in conformitate cu procedura de reglementare prevazuta la articolul 35 alineatul (3).

Articolul 35

Procedurile Comitetului

(1) Comisia este sprijinita de un Comitet.

(2) In situatia in care se face trimitere la prezentul alineat se aplica articolele 3 si 7 din Decizia 1999/468/CE, cu respectarea dispozitiilor articolului 8.

(3) In situatia in care se face trimitere la prezentul alineat se aplica articolele 5 si 7 ale Deciziei 1999/468/CE, cu respectarea dispozitiilor articolului 8.Perioada de timp prevazuta la articolul 5 alineatul (6) din Directiva 1999/468/CE este de trei luni.

(4) Comitetul adopta propriul sau regulament de procedura.Articolul 36RaportulPana la 15 martie 2005 Comisia prezinta Parlamentului European si Consiliului un raport asupra aplicarii prezentei directive, insotit, daca este cazul, de propuneri pentru actiuni suplimentare ale Comunitatii.Articolul 37AbrogariSe abroga Regulamentul (CEE) nr. 2830/77, Regulamentul (CEE) nr. 2183/78, Decizia 82/529/CEE, Decizia 83/418/CEE si Directiva 95/19/CE.

Articolul 38

Aplicare

Pana la 15 martie 2003, statele membre pun in aplicare actele cu putere de lege si actele administrative necesare pentru a se conforma cu prezenta directiva. Statele membre informeaza Comisia cu privire la aceasta.La momentul adoptarii de catre statele membre, aceste dispozitii vor contine o trimitere la prezenta directiva sau vor fi insotite de o astfel de trimitere in momentul publicarii lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri

Articolul 39

Intrarea in vigoare

Prezenta directiva intra in vigoare in ziua publicarii in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene.

Articolul 40  

Destinatari

Prezenta directiva se adreseaza statelor membre.

Adoptata la Bruxelles, 26 februarie 2001.

Pentru Parlamentul European

Presedintele

N. Fontaine

Pentru Consiliu

Presedintele

A. Lindh

[1] JO C 321, 20.10.1998, p. 10 siJO C 116 E, 26.4.2000, p. 40.

[2] JO C 209, 22.7.1999, p. 22.

[3] JO C 57, 29.2.2000, p. 40.

[4] Avizul Parlamentului European din 10 martie 1999 (JO C 175, 21.6.1999, p. 120). Aviz confirmat la 27 octombrie 1999 (JO C 154, 5.6.2000, p. 22). Pozitia comuna a Consiliului din 28 martie 2000 (JO C 178, 27.6.2000, p. 28) si Decizia Parlamentului European din 5 iulie 2000 (nepublicata inca in Jurnalul Oficial), Decizia Parlamentului European din 1 februarie 2001 si Decizia Consiliului din 20 decembrie 2000.

[5] JO L 237, 24.8.1991, p. 25. Directiva modificata de Directiva 2001/12/CE a Parlamentului European si a Consiliului (JO L 75, 15.3.2001, p. 1).

[6] JO L 143, 27.6.1995, p. 75.

[7] JO L 184, 17.7.1999, p. 23.

[8] JO L 334, 24.12.1977, p. 13. Regulament modificat ultima data de Actul de aderare din 1994.

[9] JO L 258, 21.9.1978, p. 1. Regulament modificat ultima data de Actul de aderare din 1994.

[10] JO L 234, 9.8.1982, p. 5. Regulament modificat ultima data de Actul de aderare din 1994.

[11] JO L 237, 26.8.1983, p. 32. Regulament modificat ultima data de Actul de aderare din 1994.

[12] Regulamentul (CEE) nr. 1191/69 al Consiliului din 26 iunie 1969 privind actiunea statelor membre in ceea ce priveste obligatiile inerente notiunii de serviciu public in domeniul transportului feroviar, rutier si pe caile navigabile interioare (JO L 156, 28.6.1969, p. 1). Regulament modificat ultima data de Regulamentul (CE) nr. 1893/91 (JO L 169, 29.6.1991, p. 1).

ANEXELE 1,2,3 le gasiti atasate.