|
La data de 13 mai, a intrat in vigoare Legea nr. 62/2011 - Legea dialogului social. Prin noul act normativ, sunt stabilite noi criterii privind reprezentativitatea structurilor patronale, dar si noi atributii ale acestora. Textul legii este foarte interesant si ar putea aduce o crestere a influentei patronatelor, iar acest lucru se va intampla inclusiv pe fondul unei previzibile concentrari a fortelor. Astfel, sunt prevazute doua tipuri de reprezentativitate: la nivel national si la nivel de sector de activitate.
Despre reprezentativitatea la nivel national, nu are sens sa discutam, fiind practic imposibil de atins de catre o structura patronala a transportatorilor. Conform legii, sunt considerate reprezentative la nivel national, organizatiile patronale care: au statut legal de confederatie patronala; au independenta organizatorica si patrimoniala; au ca membri patroni ai caror unitati cu prind cel putin 7% din angajatii din economia nationala, cu exceptia angajatilor din sectorul bugetar; au structuri teritoriale in cel putin jumatate plus unu din judetele Romaniei, inclusiv in municipiul Bucuresti.
Practic, cei „7% angajati la nivel national“ limiteaza patronatele in transporturi la a putea accesa cel mult reprezentativitatea la nivel de sector de activitate.
Nici aici conditiile nu sunt usorde indeplinit.
Pentru a obtine reprezentativitatea la nivel de sector de activitate, o structura patronala trebuie sa aiba statut legal de federatie patronala si sa aiba ca membri patroni ai caror unitati cuprind cel putin 10% din efectivul angajatilor sectorului de activitate, cu exceptia angajatilor din sectorul bugetar.
10% din totalul angajatilor la nivelul sectorului de transport va fi un lucru extrem de dificil, mai ales daca luam in calcul gradul de faramitare din acest sector – aproximativ 30.000 de firme de transport marfa si persoane, 97% dintre acestea avand sub 20 de vehicule, deci si angajati in consecinta.
|
