|
de consolidare a cadrului penal pentru aplicarea legii impotriva poluarii cauzate de nave
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
avand in vedere Tratatul de instituire a Uniunii Europene, in special articolul 31 alineatul (1) litera (e) si articolul 34 alineatul (2) litera (b),
avand in vedere propunerea Comisiei,
avand in vedere avizul Parlamentului European [1],
intrucat:
(1) Planul de actiune al Consiliului si al Comisiei privind modul optim de punere in aplicare a dispozitiilor Tratatului de la Amsterdam privind stabilirea unui spatiu de libertate, securitate si justitie [2] precum si concluziile Consiliului European de la Tampere din 15 si 16 octombrie 1999, in special punctul 48, solicita actiuni legislative impotriva infractiunilor de mediu, in special sanctiuni comune si garantii procedurale comparabile.
(2) Lupta impotriva poluarii cauzate de nave, in mod deliberat sau din neglijenta grava constituie una dintre prioritatile Uniunii Europene. Punctele 32 – 34 din concluziile Consiliului European de la Copenhaga din 12 si 13 decembrie 2002 si in special declaratia Consiliului de "Justitie si Afaceri Interne" din 19 decembrie 2002, emisa in urma naufragiului petrolierului Prestige exprima hotararea Uniunii de a adopta toate masurile necesare pentru a evita reproducerea unor astfel de prejudicii.
(3) In acest scop, astfel cum a mentionat Comisia in comunicarea sa catre Parlamentul European si catre Consiliu privind imbunatatirea sigurantei maritime in urma naufragiului petrolierului Prestige, este necesar ca legislatia statelor membre sa fie apropiata.
(4) Obiectivul Directivei 2005/35/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind poluarea cauzata de nave si introducerea unor sanctiuni in caz de infractiuni [3] precum si al prezentei decizii-cadru care completeaza Directiva 2005/35/CE cu norme detaliate in domeniul penal este de a realiza aceasta apropiere.
(5) Prezenta decizie-cadru, bazata pe articolul 34 din Tratatul privind Uniunea Europeana, constituie instrumentul adecvat pentru a impune statelor membre obligatia de a prevedea sanctiuni penale.
(6) Luand in considerare specificitatea comportamentelor mentionate, ar trebui sa se introduca sanctiuni comune cu privire la persoanele juridice.
(7) Conventia Organizatiei Natiunilor Unite din 1982 cu privire la dreptul marii, semnata de toate statele membre si de Uniune la care Comunitatea Europeana este parte, capata un caracter deosebit de important in contextul cooperarii.
(8) Ar trebui asigurata cea mai buna cooperare posibila intre statele membre pentru ca informatiile utile sa poata circula rapid de la un stat membru la altul. Ar trebui desemnate si identificate puncte de contact.
(9) Dat fiind ca obiectivele prezentei decizii-cadru nu pot fi realizate in mod corespunzator de catre statele membre si prin urmare, avand in vedere caracterul transfrontalier al prejudiciilor care pot decurge din comportamentele mentionate, pot fi mai bine realizate la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta masuri in conformitate cu principiul subsidiaritatii, consacrat la articolul 5 din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene. In conformitate cu principiul proportionalitatii, astfel cum este prevazut la articolul mentionat, prezenta decizie-cadru nu depaseste ceea ce este necesar pentru a atinge aceste obiective.
(10) Prezenta decizie-cadru respecta drepturile fundamentale si principiile mentionate la articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeana si recunoscute de Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.
(11) Prezenta decizie-cadru nu comporta pentru statele membre riverane drepturi pentru navigatia internationala, supuse regimului de transport in tranzit, in conformitate cu partea a III-a sectiunea 2 din Conventia Organizatiei Natiunilor Unite din 1982 asupra dreptului marii, obligatia expresa de a stabili competenta acestora pentru infractiunile savarsite in stramtorile mentionate. Jurisdictia in aceasta privinta ar trebui stabilita in conformitate cu dreptul international, in special articolul 34 din Conventia Organizatiei Natiunilor Unite din 1982 asupra dreptului marii.
(12) Este necesar ca, in termen de cinci ani de la data punerii in aplicare a prezentei decizii-cadru, Comisia sa examineze punerea in practica a dispozitiilor adoptate de statele membre pentru executia prezentei decizii-cadru si sa prezinte Consiliului un raport in legatura cu acest subiect, insotit dupa caz, de propunerile necesare,
ADOPTA PREZENTA DECIZIE-CADRU:
Articolul 1
Definitii
In sensul prezentei decizii-cadru se aplica definitiile prevazute la articolul 2 din Directiva 2005/35/CE.
Articolul 2
Infractiuni
(1) Sub rezerva articolului 4 alineatul (2), fiecare stat membru adopta masurile necesare pentru ca o infractiune in sensul articolelor 4 si 5 din Directiva 2005/35/CE sa fie considerata infractiune.
(2) Alineatul (1) nu se aplica membrilor de echipaj in ceea ce priveste infractiunile care au loc in stramtori utilizate pentru navigatia internationala, in zone economice exclusive si in marea libera, in cazul in care sunt indeplinite conditiile stabilite la anexa I norma 11 punctul (b) sau la anexa II norma 6 litera (b) la Conventia de la Marpol 73/78.
Articolul 3
Complicitate si instigare
In conformitate cu legislatia interna, fiecare stat membru ia masurile necesare pentru ca complicitatea sau instigarea la savarsirea unei infractiuni prevazuta la articolul 2 sa fie pedepsita.
Articolul 4
Sanctiuni
(1) Fiecare stat membru ia masurile necesare pentru ca infractiunile prevazute la articolele 2 si 3 sa fie pasibile de sanctiuni penale eficiente, proportionate si cu efect de descurajare, care includ, cel putin pentru cazurile grave, pedepse maxime de la un an la trei ani de inchisoare cel putin.
(2) In cazuri mai putin importante, pentru care actul savarsit nu cauzeaza o deteriorare a calitatii apelor, un stat membru poate prevedea sanctiuni de alta natura decat cele prevazute la alineatul (1).
(3) Sanctiunile penale prevazute la alineatul (1) pot fi insotite de alte sanctiuni sau masuri, in special amenzi sau, pentru o persoana fizica, pierderea dreptului de a exercita o activitate care necesita o autorizare sau aprobare oficiala, sau pierderea dreptului de a fi fondator, director sau membru al Consiliului de administratie al unei societati comerciale sau fundatii, in cazul in care faptele care au condus la condamnare prezinta un risc evident de reluare a aceluiasi tip de activitate infractionala.
(4) Fiecare stat membru ia masurile necesare pentru ca infractiunea prevazuta la articolul 2, savarsita in mod deliberat, sa fie pasibila de pedeapsa maxima cu inchisoarea de cel putin cinci pana la zece ani atunci cand aceasta infractiune a cauzat prejudicii semnificative si raspandite asupra calitatii apelor, a speciilor de animale si plante sau asupra unor parti din acestea si decesul sau vatamarea grava a persoanelor.
(5) Fiecare stat membru ia masurile necesare pentru ca infractiunea prevazuta la articolul 2, savarsita in mod deliberat, sa fie pasibila de pedeapsa maxima cu inchisoarea de la cel putin doi la cinci ani atunci cand:
(a) aceasta infractiune a cauzat prejudicii semnificative si raspandite asupra calitatii apelor, a speciilor de animale sau plante sau asupra unor parti din acestea; sau
(b) aceasta infractiune a fost savarsita in cadrul unei organizatii criminale in sensul Actiunii comune 98/733/JAI a Consiliului din 21 decembrie 1998 privind incriminarea participarii la o organizatie criminala in statele membre ale Uniunii Europene [4], indiferent de nivelul sanctiunii prevazute in aceasta actiune comuna.
(6) Fiecare stat membru ia masurile necesare pentru ca infractiunea prevazuta la articolul 2, in cazul in care a fost savarsita din neglijenta grava, sa fie pasibila de o pedeapsa maxima cu inchisoarea de la cel putin doi la cinci ani, atunci cand aceasta infractiune a cauzat prejudicii semnificative si raspandite asupra calitatii apelor, a speciilor de animale sau plante sau asupra unor parti din acestea si decesul sau vatamarea grava a persoanelor.
(7) Fiecare stat membru ia masurile necesare pentru ca infractiunea prevazuta la articolul 2, in cazul in care a fost savarsita din neglijenta grava, fa fie pasibila de o pedeapsa maxima cu inchisoarea de la cel putin unu la trei ani, atunci cand aceasta infractiune a cauzat prejudicii semnificative si raspandite asupra calitatii apelor, a speciilor de animale sau plante sau asupra unor parti din acestea.
(8) In ceea ce priveste sanctiunile privative de libertate, prezentul articol se aplica fara a aduce atingere dreptului international, in special articolul 230 din Conventia Organizatiei Natiunilor Unite din 1982 asupra dreptului marii.
Articolul 5
Raspunderea persoanelor juridice
(1) Fiecare stat membru ia masurile necesare pentru ca persoanele juridice sa poata fi considerate responsabile de infractiunea prevazuta la articolele 2 si 3, savarsita in beneficiul lor de catre persoane care actioneaza fie individual, fie ca membru al unui organ al persoanei juridice care detine o pozitie de conducere in cadrul acesteia, pe baza:
(a) unui mandat de reprezentare a persoanei juridice sau
(b) a unei autoritatii de a lua decizii in numele persoanei juridice sau
(c) a unei autoritatii de exercitare a controlului la nivelul persoanei juridice.
(2) In afara cazurilor prevazute la alineatul (1), statele membre iau masurile necesare pentru ca o persoana juridica sa poata fi considerata responsabila atunci cand absenta supravegherii ori a controlului exercitat de o persoana mentionata alineatul (1a) permis la infractiunea prevazuta la articolul 2, sa fie savarsita in beneficiul acestei persoane juridice de catre o persoana aflata sub autoritatea sa.
(3) Raspunderea unei persoane juridice, in temeiul alineatelor (1) si (2) nu exclude urmarirea penala impotriva persoanelor fizice care sunt autori, instigatori sau complici la savarsirea infractiunii prevazute la articolele 2 si 3.
Articolul 6
Sanctiuni impotriva persoanelor juridice
(1) Fiecare stat membru ia masurile necesare pentru ca o persoana juridica declarata responsabila in temeiul articolului 5 alineatul (1), sa fie pasibila de sanctiuni efective, proportionate si cu efect de descurajare. Aceste sanctiuni includ:
(a) amenzi penale sau contraventionale care, cel putin in cazurile in care persoana juridica este declarata responsabila pentru infractiunile prevazute la articolul 2, sunt:
(i) in valoare maxima de cel putin 150000 pana la 300000 EUR;
(ii) in valoare maxima de cel putin 750000 pana la 1500000 EUR in cazurile cele mai grave, inclusiv infractiunile savarsite deliberat, care intra sub incidenta articolului 4 alineatele (4) si (5).
(b) eventual, in toate cazurile, sanctiuni, altele decat amenzi, cum ar fi:
(i) masuri de excludere de la beneficiul unui avantaj sau al unui ajutor de origine publica;
(ii) masuri de interdictie temporara sau permanenta de a exercita o activitate comerciala;
(iii) plasarea sub supraveghere judiciara;
(iv) o masura judiciara de lichidare;
(v) obligatia de a adopta masuri speciale pentru a repara consecintele infractiunii care a atras raspunderea persoanei juridice.
(2) In sensul punerii in aplicare a dispozitiilor alineatului (1) litera (a) si fara a aduce atingere primei teze de la alineatul (1), statele membre care nu au adoptat euro aplica rata de schimb valutar intre euro si moneda lor publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 12 iulie 2005.
(3) Un stat membru poate pune in aplicare dispozitiile alineatului (1) litera (a) prin instituirea unui sistem in care amenda este proportionala cu cifra de afaceri a persoanei juridice respective, cu avantajul financiar obtinut sau vizat prin savarsirea infractiunii sau cu orice alta valoare care indica situatia financiara a persoanei juridice, cu conditia ca acest sistem sa autorizeze amenzi maxime, cel putin egale cu minimul amenzilor maxime stabilite la alineatul (1) litera (a).
(4) Un stat membru care pune in aplicare dispozitiile deciziei-cadru in conformitate cu alineatul (3) notifica acest fapt Secretariatului General al Consiliului si al Comisiei.
(5) Fiecare stat membru ia masurile necesare pentru ca o persoana juridica declarata responsabila in temeiul articolului 5 alineatul (2) sa fie pasibila de sanctiuni si de masuri efective, proportionate si cu efect de descurajare.
Articolul 7
Competenta jurisdictionala
(1) Fiecare stat membru adopta masurile necesare pentru a-si stabili competenta, in masura in care dreptul international autorizeaza acest fapt, cu privire la infractiunile prevazute la articolele 2 si 3, atunci cand infractiunea a fost savarsita:
(a) in totalitate sau partial pe teritoriul sau;
(b) in zona sa economica exclusiva sau intr-o zona echivalenta stabilita in conformitate cu dreptul international;
(c) la bordul unei nave care arboreaza pavilionul sau;
(d) de catre unul din resortisantii sai, in cazul in care infractiunea poate fi pedepsita penal la locul in care a fost savarsita, sau in cazul in care locul in care aceasta a fost savarsita nu intra sub nici o jurisdictie teritoriala;
(e) in beneficiul unei persoane juridice al carei sediu social este situat pe teritoriul sau;
(f) in afara teritoriului sau, dar a cauzat sau risca sa cauzeze poluare pe teritoriul sau sau in zona sa economica, iar nava se afla in mod voluntar intr-un port sau terminal in larg al statului membru;
(g) in mare larga, iar nava se afla in mod voluntar intr-un port sau terminal in larg al statului membru.
(2) Orice stat membru poate decide ca nu aplica sau ca aplica numai in cazuri si circumstante specifice norma de competenta enuntata la:
(a) alineatul (1) litera (d);
(b) alineatul (1) litera (e).
(3) Statele membre informeaza Secretariatul General al Consiliului cu privire la decizia lor de a aplica sau nu alineatul (2), indicand, dupa caz, situatiile sau conditiile specifice in care se aplica decizia acestora.
(4) Atunci cand o infractiune tine de competenta mai multor state membre, statele membre in cauza se straduiesc sa-si coordoneze actiunile in mod corespunzator, in special in ceea ce priveste conditiile in care urmaririle sunt angajate, precum si normele privind ajutorul reciproc.
(5) Urmatoarele elemente de legatura sunt luate in considerare:
(a) statul membru pe al carui teritoriu, in a carui zona economica exclusiva sau zona echivalenta a fost savarsita infractiunea;
(b) statul membru pe al carui teritoriu, in a carui zona economica exclusiva sau zona echivalenta se manifesta efectele infractiunii;
(c) statul membru pe al carui teritoriu, in a carui zona economica exclusiva sau zona echivalenta tranziteaza nava de pe care a fost savarsita infractiunea;
(d) statul membru al carui autor al infractiunii este un resortisant sau un rezident;
(e) statul membru pe al carui teritoriu isi are sediul social persoana juridica in numele careia a fost savarsita infractiunea;
(f) statul membru de pavilion al navei de pe care a fost savarsita infractiunea.
(6) In sensul aplicarii prezentului articol, teritoriul include zona prevazuta la articolul 3 alineatul (1) literele (a) si (b) din Directiva 2005/35/CE.
Articolul 8
Notificarea informarii
(1) In cazul in care un stat membru este informat despre savarsirea unei infractiuni la care se aplica articolul 2 sau despre riscul savarsirii unei asemenea infractiuni care cauzeaza sau poate cauza poluare iminenta, acesta informeaza de indata celelalte state membre susceptibile de a fi expuse acestor prejudicii, precum si Comisia.
(2) In cazul in care un stat membru este informat despre savarsirea unei infractiuni la care se aplica articolul 2 sau despre riscul savarsirii unei asemenea infractiuni care poate intra in competenta jurisdictionala a unui stat membru, acesta informeaza de indata celalalt stat membru cu privire la aceasta.
(3) Statele membre notifica fara intarziere statului de pavilion sau oricarui alt stat in cauza masurile luate in conformitate cu prezenta decizie-cadru, in special articolul 7.
Articolul 9
Desemnarea punctelor de contact
(1) Fiecare stat membru desemneaza punctele de contact existente sau, dupa caz, creeaza noi puncte de contact, in special pentru schimbul de informatii prevazut la articolul 8.
(2) Fiecare stat membru informeaza Comisia despre serviciul sau serviciile sale care functioneaza ca punct(e) de contact in conformitate cu alineatul (1). Comisia notifica aceste puncte de contact celorlalte state membre.
Articolul 10
Aplicarea teritoriala
Domeniul de aplicare teritoriala a prezentei decizii-cadru este identica cu cea a Directivei 2005/35/CE.
Articolul 11
Punerea in aplicare
(1) Statele membre adopta masurile necesare pentru a se conforma prezentei decizii-cadru pana la 12 ianuarie 2007.
(2) Pana la 12 ianuarie 2007, statele membre comunica Secretariatului General al Consiliului si Comisiei textele dispozitiilor care transpun in legislatia lor interna obligatiile care decurg din prezenta decizie-cadru. Pe baza unui raport intocmit de catre Comisie plecand de la aceste informatii, Consiliul verifica, pana la 12 ianuarie 2009, in ce masura statele membre s-au conformat dispozitiilor prezentei decizii-cadru.
(3) Pana la 12 ianuarie 2012, pe baza informatiilor furnizate de statele membre cu privire la aplicarea la nivel practic a dispozitiilor prezentei decizii-cadru, Comisia prezinta Consiliului un raport si face propunerile pe care le considera necesare, inclusiv, dupa caz, propuneri ca statele membre, in ceea ce priveste infractiunile savarsite in apele lor teritoriale, in zona economica exclusiva a acestora sau in zona echivalenta, sa poata considera ca navele care arboreaza pavilionul altui stat membru nu este o nava straina in sensul articolului 230 din Conventia Organizatiei Natiunilor Unite din 1982 asupra dreptului marii.
Articolul 12
Intrarea in vigoare
Prezenta decizie-cadru intra in vigoare in ziua urmatoare datei publicarii in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Adoptata la Bruxelles, 12 iulie 2005.
Pentru Consiliu
Presedintele
G. Brown
[1] Avizul Parlamentului European din 13 ianuarie 2004 (JO C 92, 16.4.2004, p. 19).
[2] JO C 19, 23.1.1999, p. 1.
[3] JO L 255, 30.9.2005, p. 11.
[4] JO L 351, 29.12.1998, p. 1.
--------------------------------------------------
|
